vineri, 20 aprilie 2018

Start in viata!

Parentingul modern vine cu mult ajutor in educarea si cresterea copiilor inca de cand sunt in burtica. Pe alocuri se exagereaza si se merge la extrem cu arhetipurile bebelusilor perfecti sau ideali (aceia din reclame care rad mereu, sunt extrem de frunosi, care zambesc sfidator si cand au colici si cand le cresc dintii), desi marketingul, PR-ul si toate brandurile din lume sunt create pentru a ramane pe piata de consum si pentru a se dezvolta. Cred in babywearing si in toate sistemele ergonomice de purtat bebelusul la piept, o evolutie impresionanta raportata la anii 80-90 cand mamele noastre ne purtau doar in carucior si ala cu roti aprope imobile si care nu se pliau pentru a intra intr-o Dacie 1300. Apoi, cred in caruciorele gandite sa fie comode si practice in primul rand pentru prichindei si apoi pentru parinti. De pampersuri nici nu mai pomenesc. Una din cele mai bune inventii ever. A apus era in care se spalau, fierbeau si calcau scutecele. Doamne greu era pe vremuri, iar mamele noastre erau niste eroine, niste personaje iesite din povestile impresionante cu zeite si femei invingatoare. Apoi, cred cu tarie in (men)tinerea bebelusului piele pe piele mai ales in primele 3 luni de viata, atunci cand inca se simte si se considera parte integranta din corpul mamei. In primele luni bebelusul nu cunoaste, nu intelege si nu ar putea accepta independenta si separarea (e aberant!) de mama. E aberant sa-l lasi sa planga si sa crezi ca plansul ii va dezvolta plamanii si doar ca "sa nu se obisnuiasca in brate". De fapt, bratele sunt refugiul pentru orice suparare si tipul de plans indica "afectiunea".

Am tinut-o pe Mara ca intr-un marsupiu si asa i-a placut cel mai mult. Mie la fel. Uneori isi ridica capul doar ca sa se convinga ca inca e in bratele mele. Si eu eram acolo, nici n-as fi putut fi in alta parte. Cand era in sistem, ne plimbam pe afara, se agata cu manuta de hainele mele, conservandu-si instinctul de protectie. Multi ar spune (despre noi, femeile astea ultra protective) ca suntem mame obsedate si care nu stim altceva decat copil sau ca acordam prea mare sau multa atentie unor detalii care au fost trecute cu vederea copiilor din generatia mea. Eu cred ca un nou suflet care-ti bate in propriul piept, iti schimba perceptia in totalitate si tot ce credeam ca inseamna protectie, acum e la superlativ. Si da, cred cu toata fiinta in sanatatea tinerii in brate cat este nevoie, chiar daca unora li se pare exagerat.

Am cea mai mare satisfactie cand o vad in bratele mele, cand ma (cu)prinde cu degetelele ei mici si cand ma priveste in ochi. Acolo, in albastrul ei e tot universul si cerul din lume. Pe chipul ei vad fericirea de a-mi sta in brate si regasesc linistea contemplativa a unui batran care-si mangaie barba.

Nu cred in zicala: "se obisnuieste prost" sau "se obisnuieste asa, in brate". E o prostie. O voi tine la piept cat e necesar si mai mult. In brate isi gaseste calmul, alinarea si toata dragostea din lume. Saptamanile si lunile trec extrem de repede si vreau sa ma bucur de tot ce-mi ofera acest pui de om. Singura se va "elibera" fiindca noutatea e la tot pasul si va fi curioasa sa exploreze, sa descopere, sa simta si altceva decat mirosul si pielea mamei. Singura se va aventura in noua ei viata, iar linistea o va gasi tot in bratele mamei pana apare iubitul/iubita care va completa iubirea. Bine, nu va fi un substitut, ci o continuare a vietii. Fiindca omul fara caldura si iubire, fara sustinere si alinare, nu e nimic.

Mara va ramane minunea si miracolul nostru, care s-a produs in cel mai potrivit moment al vietii noastre. Va fi motivatia de a ne deschide larg aripile si de a zbura catre cele mai inflorite culmi ale lumii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu