Detest prostia

Am revenit - pentru scurt timp - aici, în lumea mea imperfectă. Totodată revin cu anumite aspecte arhicunoscute de toată lumea. Am un set de valori şi principii după care mă ghidez şi-mi păstrez integritatea nealterată indiferent de vicisitudinile vieţii. Am conştiinţa împăcată că nu fac rău dinadins nimănui şi săvârşesc legal-moral tot ceea ce vreau să obţin, cu sau fără stări de nervozitate.

Bun. Am, ca şi orice om normal-raţional, lucruri pe care le ador si evident chestii care îmi displac. Îmi sunt confortabile anumite situaţii şi total insuportabile alte contexte. Nu tolerez agresivitatea de nicio natură (fizică sau verbală), nu îmi sunt deloc simpatice persoanele arogante doar cele care ştiu să facă o ironie când situaţia o cere. Nu aplaud şi nu îmbrăţişez niciodată oamenii plini de ei, lăudăroşi, invidioşi şi aerele de superioritate. Nu mă vad perfectă, nicidecum, însă probabil şi eu par pentru alţii genul de persoană care se regăseşte în descrierea de mai sus. Presupun, nu ştiu dacă este aşa pentru că nu mi s-a spus. Defectele mele oricum mi-au fost subliniate de prieteni. Mi le cunosc şi sunt conştientă de ele. Prin urmare, mai sus am trecut o lista cu situaţiile care îmi displac sau mă incomodează să spun aşa. DAR singurul lucru pe care îl detest este PROSTIA în esenţa ei. Aici mă refer la oamenii care au potenţial, dar care efectiv nu îşi stimulează neuronii (pe care, surprinzător, îi au!)pentru că li se pare mai comod să gândească altcineva în locul lor. Oamenii care refuză să îşi pună mintea la contribuţie şi care fac câte o boacănă cu repercusiuni grave doar din cauză că nu doresc sa fie informaţi cu privire la ceea ce se produce în "bula de ideal" în care trăiesc! Chiar detest prostia aceasta alimentată din putoare şi comoditate. Şi eu sunt idealistă şi nu mă mândresc, aş putea chiar să spun că este un defect mai mult decât UNEORI o calitate, dar nu generez o incapacitate de gândire şi asimilare a realităţii. Să nu omitem faptul că aici am vorbit despre oamenii care ar putea face multe însă nu îi duce capul pentru că nu vor şi nu pentru că nu pot. E o MARE diferenţă.

Dacă ar fi să vorbesc despre lucrurile care îmi plac, nu aş avea acum timp suficient ca să le enumăr. Sunt multe. Poate într-o altă postare.