Comparaţii

De la o pictură în culori se poate ajunge la un nonsens alb şi negru. Omogenizări de sentimente care duc la o stare de indiferenţă totală. Oameni pe care ajungem efectiv să nu îi mai plăcem de la o zi la alta din diverse motive. Toate lucrurile vin şi trec, personaje minunate ne încântă existenţa sau pur şi simplu devenim victimele unor legi nescrise şi nespuse de nimeni vreodată. Există soare după ploaie, la fel cum există mustrări de conştiinţă ştiind că nu ai luat decizia potrivită sau corectă. Există minciuni fără rost care mângâie auzul atunci când eşti dezbrăcat de orice putere sau există adevăruri sfâşietoare care reduc orice tentativă de a mai fi încântat despre demersul lucrurilor fireşti. Brodăm afinităţi pentru cei superficiali şi simpli, dar care de cele mai multe ori îi zeificăm prin însăşi prezenţa lor. Sau acumulăm apatii despre cei care ne rănesc indiferent de natura, gravitatea sau importanţa evenimentelor mai mult sau mai puţin marcante, dar care totuşi reuşesc să ne măcelărească viscerele întunecate ale neputinţei. Adunăm amintiri cu şi despre oamenii care ne sunt ca nişte mentori involuntari sau pe care pur şi simplu îi apreciem măcar pentru o calitate pe care şi-o exteriorizează. Pe de altă parte putem să ucidem coşmarurile provocate de aroganţa şi ironiile neîntemeiate ale acelora care se consideră superiori - nefondaţi evident! Avem timp şi răbdare pentru cei pe care îi iubim necontenit şi total dezinteresat de fiecare dată când avem ocazia. Nu mai avem chef de cei care se cred importanţi într-o relaţie de prietenie. Mi se pare şi firesc să nu o ardem aiurea cu unii ce-şi etalează personalitatea doar la modul superlativ. E clar dovadă de lipsă de modestie, infatuare şi narcisism. Uneori mai înghiţim aluzii subtile cu izuri perverse şi mediocre, dar clar ar trebui să respingem mitocăniile şi abuzurile indiferent de natura acestora. Acasă, în suflet, în cărţi sau în filme ne regăsim, apreciem, analizăm sau ne transpunem în pielea unor caractere diferite tocmai pentru a ne percepe pe noi într-un mod cât mai realist. Dar ce plăcut cred că este sentimentul de compatibilitate dintre tine şi acel "idol", acel cineva care îţi dă o lecţie de viaţă, un exemplu pozitiv, o poveste unică. Cât de aiurea e să te ştii singur şi fără nici un sprijin moral din partea unei persoane de care efectiv ai uitat. Sunt atâtea contradicţii în viaţă încât ne ia ani să le acceptăm ca atare!