Stare de spirit

Mă trezesc dimineaţă şi alerg la primul magazin să îmi cumpăr un pachet de Lucky că am rămas fără ţigări la cafeluţa de dimineaţă. Nu dau bine să deschid poarta din faţa casei şi zăresc o sumedenie de tineri îmbrăcaţi la patru ace care fumau emoţionaţi. Erau agitaţi şi glumeau pe seama viitorului. Acum dau BAC-ul şi păreau perfect pregătiţi pentru orice fel de provocare a materiilor ce urmau a fi susţinute. Mă uitam aşa melancolică la ei şi-mi spuneam în gând: "dacă ar ştii ei că urmează examene mult mai grele decât acestea, n-ar mai fi aşa de impacientaţi". E firesc, toţi am trecut prin aceste stări de agitaţie, dar cele care au urmat au fost mult mai complexe. Facultatea în sine cu tot ce înseamnă ea, alte "bombe" şi surprize ale vieţii. Am dat şi eu o fugă prin memorie şi mi-am readus aminte ce frumoasă a fost perioada liceului, inclusiv prezenţa impunătoare de la Bacalaureat. Eram stresaţi, beam cafele şi cola la greu, iar de fumat nici nu mai zic. Sudam ţigările bucată cu bucată crezând că ne vor ajuta să ne detaşăm de emoţii. Fiecare probă susţinută se finaliza cu un suc pe diverse terase. Întorcându-mă de la magazin, debutanţii în materie de maturitate erau tot în faţa liceului, sprijiniţi de gard, vociferând pe seama subiectelor. Se amuzau sprijinindu-se şi îmbărbătându-se reciproc prin încurajări. M-a năpădit mai tare melancolia, aşa că, am revenit în casă ca să-mi sorb cafeaua cu caimac înecată în albumul cu amintiri de la 19 ani. Ce timpuri, ce colegi, ce viaţa era acum 5 ani!