Orizontul introspecţiei

Stau pe platforma orizontului, perpendicular pe linia ce mărgineşte două lumi sau universuri paralele. Sunt detaşată şi amuzată de haosul ce se perece dincolo de orizont în ambele părţi. Sunt mereu prinsă la mijloc, între soluţii incerte, căutări nefinalizate, dorinţe pansate de frica unor eşecuri. În fiecare lună “mai” păşesc tot mai adânc în mine, recurg tot mai des la introspecţie, să văd unde am mai umplut un gol, unde am mai facut curăţenie, ce am mai adăugat nou, ce vechituri sufleteşti am mai aruncat. Şi cu fiecare an mă găsesc câte puţin schimbată. Întrezăresc cu ochii minţii aceleaşi orizonturi puţin deformate, dar în principiu cu aceleaşi aşteptări. Cu fiecare primăvară care trece constat că anumite flori nu mai răsar deloc, s-au ofilit de câţiva ani.
Dar în schimb cresc altele, perene.