Zâmbet

Dă-mi culoare să-mi pictez sufletul
Dă-mi timp să-mi croşetez speranţe
Pe chip să-mi atârn zâmbetul
În diferitele lui nuanţe

Dă-mi cerneală să-mi rescriu povestea
Dă-mi perfecţiunea apusului de mai
Ca doi îndrăgostiţi în orele acestea
Să atârnăm de-un colţ de rai

Dă-mi inocenţa irişilor din priviri
Dă-mi rugăciunea genelor îmbrăţişate
Plouate de lacrimile unor amintiri
Vechi, în timp de ani adunate

Şi-ţi mai cer mâna să mi-o-ntinzi
Cu degetele zâmbetul să mi-l cuprinzi
Să-l lipeşti peste al tău într-un târziu
Să-l ai şi-atunci când n-o să fiu