Sunt constanta. Stiu sigur ce si cum imi doresc in prezent si pentru viitor chiar daca unii mi-au refuzat initiativa si pornirea sufleteasca. Acele persoane care mi-au pus zavor trairilor si simturilor carora le-am dat drumul, nu mai fac parte din gandurile mele. Acei indivizi care s-au speriat de un lucru minor cu posibilitatea de a deveni major nu mai semnifica atractie pentru mine fiindca nu au avut curajul de a incerca si de a infrunta un posibil "esec". Nu pot cere nimic, acolo unde nu mi se ofera nimic. Sunt oameni care doar comunica dar de fapt nu transmit nimic. Dorinta lor e aceea de a retracta o atitudine in stadiul incipient.
Nu mai am nevoie de motivatii, impulsuri si pusee de optimism pentru ca mi-am gasit locul, rostul si ratiunea de a fi printr-o singura dorinta care se materializeaza.
Am terminat cu prostul obicei al incapatanarii prostesti si idioate. Nu-mi mai permit sa persist in rateuri (pe care le-am achizitionat in rate) de vreme ce nu ajung nicaieri si stau planton in rutina bolnavicioasa. Ma ghidez dupa vocea aceea calda care imi sopteste "NU REFUZA!" Acea persoana speciala care m-a invatat acest lucru: sa nu refuz ce mi se ofera si sa pun in balans beneficiile, prioritatile, avantajele care sa-mi fie utile mereu. Bineinteles ca aici nu intra categoria viciilor. Ceva de genul daca ti se ofera sa tragi pe nas, tu sa accepti. Pur si simplu omul acesta minunat de fiecare data ma intampina cu supradoza de fericire, izvorata din lucruri foarte marunte. Mi-o ofera la pachet plus bonus. Asa am reusit eu de o vreme incoace sa confund starea de bine cu beatitudinea la superlativ. Nu refuza sa oferi ajutorul cand ti se cere, nu refuza sa asculti o solutie la o problema, nu refuza sa te identifici cu visul pe care-l traiesti de fapt, nu refuza nimic din ce ti se da, chiar daca pare un lucru banal sau firesc.
luni, 8 martie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu