Renastere

Cautarea de sine mi-a adus in fata o persoana in care ma regasesc, o persoana speciala care nu imi cere explicatii pentru felul meu de a fi. Astfel ajung sa traiesc prin sperantele care mi le emite, prin bucuria pe care o afiseaza cand ma zareste in fiecare zi. Si exista oameni fericiti din simplul fapt ca traiesc. O persoana simpla cu ganduri atat de mari...

Am fost gasita zacand in propria neliniste, in propriul non-sens, iar cineva mi-a conturat zilele cu atata meticulozitate incat acum ma definesc prin zambete care nu sunt pictate de un arlechino din interior. In sfarsit am inteles ca zilele pot fi minunate cand cineva e langa tine si te incurajeaza. Mi-am dorit sa cunosc optimisti incurabili si acum ma lovesc de ei ca marea de stanci. Sunt niste carti de vizita perfect redactate si impecabil prezentate.

Trecut. Pana mai ieri stateam pe marginea timpului, sprijinita in coate, cu capul intre maini cautand explicatii si contempland un gand al nelinistii metafizice. Nu desluseam misterul in care se invaluiau anumite persoane indecise.
Prezent. Acum stiu ca puterea locuieste la mine si in mod dictatorial mi-a impus sa uit "de ce-urile" si sa fac din prezent o satisfactie deplina. Ma simt atat de bine cand stiu ca vointa creste gradat si se succed o sumedenie de impliniri direct proportionale cu noile dorinte. Nu stiu de unde mi-a izvorat certitudinea ca totul va fi bine, fara sa se omita ceva. Asta asa, ca sa sfidez legile lui Murphy. Prea mult timp am irosit alimentand si cultivand pesimismul prin scepticism. Simt ca m-am renascut sub o alta aura care detine sforile unui destin mult prea frumos.