Tăcerea e extremistă, prietenă sau duşman, utilă sau intolereantă. Depinde când, cum şi de ce se aplică. De multe ori o tăcere face cât o mie de cuvinte, cât o înşiruire de vorbe spuse cu sau fără rost. În acest caz e benefică. Merităm o tăcere din partea celuilalt tocmai când o aşteptăm.
La polul opus, tăcerea reprezintă un gest de laşitate, o ascundere după deget, o povară pentru cel care aşteaptă un cuvânt, o propoziţie sau o frază. O tăcere nejustificată denotă o personalitate lipsită de caracter, care nu are tăria de a interacţiona indiferent de natura, situaţia sau contextul comunicării.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
Am stat și eu și m-am întrebat ce ar putea JUSTIFICA acea tăcere situată la polul opus?!NIMIC!Iar când devii conștient de asta,nu,nu merită să aștepți!
RăspundețiȘtergerefrumos ai redat..
RăspundețiȘtergere