Trec lunile, trec...

Dacă ar fi să fac recenzia ultimelor câteva luni, rămân undeva suspendată de coarda unor nelămuriri care mi-ar fi plăcut să le clarific. Anumite incertitudi purtau semnul unor întrebări fără răspuns dar care în felul lor erau tranşante. Ulterior neclarităţile au devenit certitudini şi întrebările s-au pierdut pe parcurs. De ce? Pentru ca uneori, pe moment, efectiv nu primeşti niciun fel de feedback oricât de mult l-ai aştepta sau oricât de mult ai insista cu privire la un lucru care nu îţi este clar. Asta se întâmpla când - indiferent de tipul problemei - doi indivizi nu văd lucrurile la fel sau din acelaşi unghi iar unul dintre ei este mult prea comod pentru a explica/combate/expune propria părere. Şi se ajunge undeva într-un haos al neînţelegerii cu care începi să te obişnuieşti şi să renunţi observând "că nu ai cu cine" (trata o neclaritate, împărţi o părere, contraria un subiect etc).

Ştiu că nu am fost suficient de explicită sau coerentă mai sus, dar s-ar putea ca anumite persoane să se simtă "atacate la persoană" (deşi nu e aşa) şi nu aş vrea să pornesc un "război" care nu e al meu în fond şi la urma urmei. Sunt convinsă că s-ar putea înţelege greşit de către unii, tocmai de aceea nu dau exemple.

Prin urmare, anul acesta până acum a trecut repede, cu bune, cu rele, cu fericiri spontane, cu deziluzii mărunte, cu bucurii de moment şi dezamăgiri "fireşti". Am observat pentru a mia oară că altuia nu-i pasă de tine decât de propria lui persoană. Că, în general oamenii sunt egoişti până-n pânzele albe cu toate că au mereu ce oferi, că atunci când eşti dispus să iubeşti nu ai pe cine, iar când te simţi presat ai vrea să fi singur. Am învăţat din nou cât pot să fiu de încăpăţânată şi dificilă uneori, că atunci când am mai avut ceva de adăugat am preferat să mă închid în mine. Nu e bine să fi sincer cu oricine, oricând. Unii chiar preferă minciuna şi decât să îi fac să se simtă bine din cauza unor neadevăruri, preferam să tac. Se vor elucida ei pe parcurs cum e mai bine.

În continuare, indiferent de spusele şi credinţele celorlalţi, îmi joc norocul la loto. Nu mă interesează când unii şi alţii îmi spun : "tu chiar mai crezi în aşa ceva?". Şi eu le spun cu detaşare că e ca şi cu Moş Crăciun. Ştii demult că nu există, dar totuşi îl aştepţi şi uneori chiar vine dacă ai fost cuminte :D şi dacă chiar îţi doreşti să primeşti ceva ;)