LUMEA spune că e criză

E criză cu baruri şi cluburi pline la refuz de tineri şi vârsta a doua. Vociferări printre fumăraie, pastile si alcool. Parcări înghesuite de maşini lovindu-se-n branduri „fiţoase”. Consumaţii de sute sau mii de RON pe noapte în speţă două nopţi pe săptămână (vinerea şi sâmbăta) dar care-i ajută pe mai marii sau mai micii patroni să trăiasca regeşte toată săptămâna.
E criză cu vehicule aglomerându-se la semafor, bărbaţi înghesuindu-se pe trotuarele cu bişniţă ambulantă cu flori pentru o zi de 1 sau 8 Martie. „Recesiune” la medicamente când farmaciile sunt pline de bolnavi sau simpli paranoici care-şi „cumpără” sănătatea. În continuare e criză cu plase pline de-ale gurii, dar nu îndesate cu provizii din mall-uri ci de la caşcarabetele specifice cartierelor. Pe aceeaşi lungime de undă se încing discuţii interminabile la mobile (ultimul ragnet pe piata / la reducere) între îndrăgostiţi, rude sau prieteni. Deci, e criză!
Condiţia românului tipic tradiţional este aceea de a trece peste „complexul” existenţial de lux, al importurilor suprasaturate de „E”-uri şi de a încerca să se întreţină cu ajunsurile „dăruite” de stat. De parcă s-ar putea numi ajunsuri.
Poporul acesta trece de ani buni prin sărăcie şi neajunsuri, prin împrumuturi şi datorii, cu bani strănşi la ciorap, dar nu de la nea’ Năstase, Băsescu sau mătuşa Tamara. Diferenţa dintre trecutul comunist şi prezentul democrat e aceea ca cei de rând resimt mai acut vântul din portofel. Mulţi plâng vremea lu’ Ceaşcă tocmai pentru că o duceau mai bine cu toate că paralizau la cozi infernale şi se limitau la programul TV – şi atunci ăla cu nea Nicu. Piaţa cu produse puţine (ca mărci sau cantitate) şi autohtone alimenta naţia prin ore indicate exact. Tocmai pentru că nu existau atâtea opţiuni era mai bine şi mai sănătos. Nu prea era cunoscută noţiunea de „şomer” mai ales ca tânăr absolvent de studii superioare. Dar sa revenim la oile noastre... Avantajul cetăţenilor – în ziua de azi – e acela că sunt obişnuiţi şi pregătiţi pentru aşa-numitul rău necesar. Cum dragii noştrii compatrioţi s-au mai confruntat cu impasuri financiare, şi de această dată vor face un salt în acomodare şi resemnare. Pentru îndelungi momente li se vor spulbera visele pentru o casă, o maşină – cel puţin una bună, dacă nu una nouă – , luxuri (în materie de alimentaţie şi nu numai) care pentru unii sunt efectiv fireşti. Vor trăi de azi pe mâine doar pentru speranţa că rugăciunile le vor fi ascultate măcar pentru urmaşii lor şi pentru gândul că viitorul va arăta doar cu 10 % mai bine ca în prezent. Se vor trezi dimineaţa cu aceeaşi rutină şi scârbă de muncă, şefi, taxe, rate şi impozite. Vor absorbi în continuare promisiunile şi mitomanii partidului de la guvernare, vor accepta forţat făţărnicia şi indolenţa acestora.
Românii-şi vor spăla cearcănele negre şi părul cărunt de grijile cotidiene vizionând în continuare emisiuni de „importanţă naţională”, ediţii speciale şi show-uri cu şi despre frustraţi, VIP-uri şi „şmecheri de România”. Îşi vor curăţa dopurile de ceară cu beţigaşele şomajului dorind să audă un viitor pe alocuri promiţător. Vor face economii pentru mesele îmbelşugate ale Sărbătorilor Sfinte şi se vor priva de convorbiri „indecente” dat fiind faptul că sunt „ascultaţi” şi de Alţii. Nu vor mai face exces de sare, zahăr şi grăsimi numai pentru că acestea le vor deveni inaccesibile. Aşadar, sistemul ne curăţă lent şi sigur devenind mai „sănătoşi” ca oricând. Suntem pe cale de a deveni români – cameleoni adaptaţi în funcţie de culoarea sistemului. Lumea spune că e criză...
„Trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul” – motto Mircea Badea