Spectacol si consum

Televiziunea (cea ahtiată după raiting, comparativ cu cea care îşi menţine şi fidelizează consumatorii prin filme bune - neîntrerupte de zeci de minute publicitare -, emisiuni culturale, documentare etc.), radioul, presa, ciber-spaţiul, centrele comerciale, cafenelele şi instituţiile au o sferă comună ce le caracterizează: societatea de consum şi spectacolul oferit de aceasta (prin advertising, produse, evenimente, cluburi etc). Animatoarele de night club sunt mici copile pe lângă spectacolul oferit de Becali, Vanghelie, Dan Diaconescu. În ambele cazuri "personalităţile" se dezbracă de valori şi principii şi îmbracă haine sumare de abstinenţă şi decenţă.
Să subliniez abundenţa de produse, o piaţă suprasaturată de alimente importate sau chiar autohtone, dar care toate aduc aminte de ceva autentic (adică brânza, laptele, legumele, fructele "tradiţionale" de la ţăranii din piaţă nu se compară cu cele achiziţionate din market-urile cu aditivi, emulgatori şi coloranţi).
Toate formele vieţii culturale, sociale şi personale sunt asimilate de era "homo symbolicum" îmbrăţişând orice aspect prin sumedenia de simboluri care au menirea de a ne contura existenţa. De la reclama simplă, la publicitatea agresivă, de la emisiuni un iz politic la show-uri de divertisment, de la filme "grele" la telenovele siropoase, precum de la reviste culturale la can-can-uri totul e simbol, atracţie, spectacol! Suntem consumatorii unor imagini vârâte "forţat" sub nas având adesea posibilitatea de a ne exprima liber (cu limite de vulgaritate şi obscenitate - căci, să fim serioşi: toţi în momente de nervozitate extremă ne exprimăm ca atare şi după bunul plac amintind de sfinţi, morţi, organe genitale etc). La ce folos să emitem păreri, să exprimăm idei când prioritate vor avea banalităţile şi invitaţiile "senzaţionale" de la O(Zero)TV? Cum poţi să te destinzi, să te delectezi sau să te relaxezi cu o sexy brăileancă (mă scuzaţi că nu am scris cu Majusculă numele domniei sale) - în cazul în care eşti femeie sau bărbat decent şi cu pretenţii de la o adevărată Doamnă -, cu un "inel cu diamant" atâta timp cât un homo videns nu îşi caută partenera ideală pe "sticlă", cu "trădaţi în dragoste" mai ales când nu te-ai aflat într-o astfel de ipostază indecentă şi penibilă de a fi înregistrat taman când îţi înşelai partenerul sau partenera? Nu mai spun de "Din dragoste" unde trebuie să ne facem publice şi de interes naţional sentimentele noastre cele mai profunde; trebuie să ne facem cunoscute publicului larg sensibilităţile şi descărcările noastre hormonale; de ce să nu renunţăm la clişeele învechite de romantism (modalităţile clasice de cucerire a unei femei) în detrimentul apariţiei în platoul lui Mircea Radu. Cât de mult te poate dezgusta emisiunea "Curat, murdar" dacă tu nu locuieşti într-o cocină, nu mucegăieşti o dată cu pardoseala şi nu faci păduchi de la jeg; cât de mult te poţi culturaliza cu "noră pentru mamă" când nu eşti pregătit să te însori (că doar eşti bărbat burlac să recunoaştem! Şi nu ai vrea să te compromiţi de tânăr punându-ţi şaiba pe deget. E o chestie masculină demnă de apreciat)? Lista poate continua prin diverse alte diletantisme, mitocănii şi stupizenii.
Show-urile menite să ne amuze, adică cele de divertisment, nu fac decât să sublinieze imbecilizarea promovată, caracterele de mahala, superficialitatea indivizilor dornici de afirmare sau popularitate. Un spectacol complex despre politică, muzică, societate şi cultură. Un consum vizual de analfabetizare, îndobitocire şi dezumanizare.
PC-ul nostru cel de toate zilele ne amprentează "animalitatea", ne dezvoltă lumea ireală şi nepalpabilă având ca scop digitalizarea media. Tot acest mecanism de computerizare nu doar că unifică sunetul, cuvântul şi imaginile ci le şi integrează în rândul realităţilor virtuale. Un Photoshop face vedeta perfectă, îi ajustează atuurile corporale (nici nu făceam aluzie la Andreea Bănică de exemplu), ochii de păpuşă Barbie şi tot ce ţine de remodelare şi prelucrare "benefică". Un moderator insistent, relativ priceput şi informat scoate lejer de la VIP-uri cele mai ascunse dorinţe. Orice joc de culise e ridicat în slăvi, orice identitate anonimă e adusă la rangul de fanatism, protagoniştii emisiunilor de divertisment figurează a doua zi pe prima pagină a revistelor de specialitate fiind criticaţi, analizaţi, apreciaţi, slăviţi sau ironizaţi de consumatorii de presă. De ce nu vreti şi voi sa deveniţi VIP? Gura presei are cu ce se hrăni, de ce să nu o alimentăm?