În câmpul muncii

Nu am de gând să vă spun unde lucrez, că nu vreau să credeţi că e un post de fiţe şi poate nu am dreptul să fac reclamă, însă cert e faptul că activitatea întreprinsă e complexă şi solicitantă! M-a pus cel de sus să mă implic şi acum că am intrat în horă, trebuie să joc, dar de ştiam că nu ştiu "dansul" ăsta, poate că reflectam un pic mai bine înainte de acceptare. Dar cel mai important e că îmi place şi asta mă bucură, iar colectivul e de nota 20, cu toate că nu am tangenţă de foarte lungă durată cu ei în decursul unei zile de muncă. Măcar mai am timp să uit de unele necazuri şi amăgiri, să trec cu vederea peste unele neînţelegeri din trecut şi să iau o gură de agitaţie care să mă ţină ocupată oricât timp e nevoie. Şi totuşi în mine sălăşluieşte o linişte agonică încercând să accept toate nedreptăţile vieţii. Am văzut că indiferenţa rezolvă cele mai multe probleme şi cred că am să o aplic şi de această dată în unele situaţii. O linişte care mă apasă de fiecare dată când mă pun noaptea târziu sa adorm în propriile-mi gânduri. Nu e nimeni lângă mine să-mi disturbe tăcerea profundă. Şi-mi închiriez viaţa la cei cu care îmi umplu zilele, cu care mă întâlnesc dimineaţa la o cafea, cu care vorbesc la telefon şi cu care lucrez. Mă predau cu aşteptările mele la ei, toti cei care îmi zugrăvesc universul şi-mi populează lumea cu glume şi vorbe de duh. Mă dau în chirie la toţi cei care mă ascultă şi vor ca o parte din destinul meu să fie al lor, doar s-o iscăli altfel o filă din jurnalul vechi de 24 de ani. Alţii îşi rescriu soarta prin puterea lor de a-şi schimba radical viaţa şi de a se schimba pe ei înşişi. Peniţa scrie la comanda lor într-un jurnal cu totul nou, care începe o nouă poveste, un nou început, o nouă viaţă. Şi sumedenia de gânduri care mă inundă mă determină să devin radicală pentru mine, pentru schimbarea ce se produce treptat. Fac aceleaşi lucruri obişnuite şi câteva în plus, doar că altfel, complet altfel. E greu să vrei să te schimbi şi e al naibii de greu să şi reuşeşti...Şi ca toate să-şi aibă rostul, melodia pentru starea spirituală de moment şi care mă autodefineşte în clipa de faţă este: