Toate devin noi la orizont, incerte sau optimiste, curioase sau spontane. Noi planuri de viitor, noi începuturi şi speranţe care se clădesc treptat. Ideea de NOU. Totul altfel, cu optimismul în inimi.
"Să aştepţi oricât, să aştepţi orice, să nu-ţi aminteşti în schimb orice. Nu sunt bune decât amintirile care te ajută să trăieşti în prezent." - Octavian Paler. Deci să luăm cu noi numai ceea ce ne-a făcut plăcere, să uităm în schimb totul. Să mergem mai departe dorind să creăm noi amintiri, noi momente cu noi care ulterior vor deveni trecut.
Îmi dârdâie în cap ideea de patinaj. Numai bine, că nu e foarte frig afară, dar spaţiul e special amenajat pentru diletanţi ca şi mine, care au impresia că patinajul nu se uită. E mai grav decât mersul pe bicicletă. Dar căzăturile dese cred că încălzesc până şi durerea ciocnirii cu gheaţa. Îmi clănţăne persistent gândul acesta de "balet artistic" precum şi prin prestaţia mea de a mă face de râs. Cred că voi fi mai mult pe jos decât pe sus pentru că mi-am pierdut din abilităţile patinajului de odinioară. Cu siguranţă, dacă me decid să merg azi, mâine voi sta în pat şi-mi voi plânge de milă. Dar ce naiba? Se merită "suferinţa" de a doua zi pentru o astfel de plăcere.
Sunt sigură că îmi voi încheia prestaţia apoteotic şi după multe râsete, vor mai fi şi alţii care să mă "laude".
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu