Ca să mă regăsesc

Îmi plac ochii mari şi blânzi, pătrunzători şi calzi, faţa senină şi radiantă de bucurie şi melancolie.
Îmi place să cred că oamenii sunt mai frumoşi decât par în realitate, doar că greutăţile îi fac reci şi gri.
Îmi place înserarea de toamnă când căldura se domoleşte şi natura devine somnoroasă.
Îmi place de mine când râd, că uit de neîmpliniri.
Îmi plac nopţile calde în care adorm cu geamul deschis şi luna îmi luminează visele.
Îmi place vinul fiert cu scorţişoară băut în serile de iarnă.
Îmi plac copacii dezbracaţi de poveşti care rămân muţi la venirea iernii.
Îmi plac poveştile spuse noaptea târziu.
Îmi place pata de culoare care îmi invadează viaţa, în fiecare zi un strop de culoare.
Îmi place, noaptea când mă pun în pat, să mă gândesc la ce aş vrea să mi se-ntâmple.
Îmi place să am în minte oamenii pe care îi iubesc, lucrurile care le ador, visele în care cred.
Îmi place că ştiu ce vreau de la viaţă, comparativ cu nehotărâţii. Îmi place să cred că toate mi se vor întâmpla cândva exact aşa cum vreau eu. Pentru că vreau, pentru că (,) cred.

Mi-ar place însă să ştiu ce fel de viaţă îmi rezervă viitorul, ce fel de surprize mă aşteaptă în lupta care vine. Nu ca să le schimb, ci doar ca să mă previn. Sau poate să mă pregătesc. Mi-ar place să ştiu dacă voi face alegerile potrivite, voi lua deciziile cele mai bune ş.a.m.d.