Cutia cu minuni

Mi-am îndosariat toate amintirile, la propriu şi la figurat. Cele palpabile sunt păstrate într-o cutie cu poze, scrisori, obiecte dragi asociate cu un anumit moment din precut. Ori de câte ori simt că vreau să-mi aduc aminte sau să retrăiesc anumite clipe, nu fac decât să deschid sipetul meu fermecat. Am reuşit de-a lungul anilor să păstrez numai parte frumoasă din trecut şi până la bătrâneţe am să adaug treptat câte un nou prezent, altul în afară de cel monoton.

Memoriile olfactive mi se perindă pe rutina fără dioptrii. Le revăd atât de clar încât parcă aş fi întinerit subit cu vreo 5 ani. Sunt tot mai dezbrăcată de prezentul uzat de rutină şi sentimente în revizie tehnică. Am făcut apel la cutia cu minuni ca să îmi reîncarc bateriile, să mai pot să am speranţe şi să reuşesc să îmi spăl visele ruginite. Fiecare lucruşor are povestea lui legată de câte un om minunat. Fiecare felicitare, vedere sau scrisoare are însemnătatea, dedicaţia, urările specifice şi personalizate. Fiecare scris diferit dar emoţionant, colorat sau negru pe alb.

Şi dacă zilele acestea am căzut în genunchi pe drumul cu cenuşă, acum am puterea să mă ridic, am tot elanul necesar pentru un nou zbor. Aripile frânte s-au vindecat. Şi poate că de la atâta ploaie au fost zilele nasoale, somnoroase, reci şi zugrăvite în gri. Vreau numai cutii din care să iasă zile senine şi calde, luminoase şi vesele. Ploaia să devină doar o domolire a energiei, o relaxare, un fundal melodic într-o zi de vară.