Dorinţă sau necesitate?

Omul reprezintă centrul universului, progresul tehnologiei şi al mecanizării, schimbătorul istoriei dar şi declinul, nesiguranţa şi produsul unui păcat social: lenea de a acţiona în dorinţa de a accede ierarhic. Lenea asta e izvorâtă din comoditatea şi simplitatea în care se scaldă unii oameni. "Ştiu că pot mai mult, că am şanse mai multe să mă dezvolt, dar e bine aici unde sunt acum. Muncă puţină, banală, aproape de casă, o oră H la care pun jos toată treaba şi las pe mâine". Vorbeam ieri cu cineva despre treaba asta, care, cu toate că are cine să-l promoveze mai sus, se limitează pentru că aici munca e mai puţină şi care poate rămâne şi pe ziua de mâine. Într-adevăr că la un nivel mai sus responsabilităţile sunt altele, gradul de implicare mai ridicat şi poate că şi stresul pe măsura efortului depus. Situaţia persoanei în cauză m-a pus aşa pe gânduri punând în balanţă dorinţele din planuri diferite.

Oare cum e mai bine şi mai simplu: să lucrezi lejer şi fără stres până la ora H cu toate că nu ţi-ai terminat treaba şi o poţi amâna pe mâine, fiind într-o continuă rutină (dar liniştit) pentru o remuneraţie suficientă? Sau să urci mai sus cu o treaptă sau două, să ţi se modifice ora H, să ai parte tot de o rutină dar în care să fi mai activ şi pe un salar mult mai mare? Prima variantă te cam limitează din punct de vedere financiar devenind astfel un om suficient, fără responsabilităţi majore la locul de muncă şi fără aspiraţii măreţe in viaţă. Cea de-a doua situaţie te motivează financiar, îţi oferă posibilitatea să creşti din punct de vedere al carierei dar să ajungi mai târziu acasă şi probabil uneori cu uşoare dureri de cap.

Eu cred că decizia e în funcţie de stilul de viaţă pe care dorim să îl ducem, de importanţa banilor în existenţa noastră, de faptul dacă avem sau nu o familie sau o implicare personală, de vârsta pe care o avem, de multe alte aspecte. Eu una aş alege varianta a doua pentru că am vârsta pe care o am şi cariera are prioritate plus ca nu am angajamente familiale. Ulterior aş opta pentru prima. Dar anumite şanse se oferă o dată în viaţă şi care nu ţin cont de anumite criterii menţionate mai sus.

Voi ce aţi alege? O viaţă liniştită, calmă, cu o sursă de venit care să permită o existenţă decentă dar care totodată să ofere mai mult timp şi altor activităţi cum ar fi: un al doilea job part-time, familia sau un hobby practicat adesea? Sau o viaţă mai în priză, uşor stresantă, cu timp personal mai puţin şi care nu limitează un moft câteodată (o piesă de teatru, un concediu undeva înafara casei etc.)?