Lumina

Lumina plânge vulnerabil
Căci bezna o-ngroapă mereu
Cu negrul ei amabil
Ce – ascunde momentul prea greu

Simţul topea atmosfera
Lumina fugea de amurgul amar
Şi însăşi himera
Plutea-n gândul murdar

Rup o filă din cotidian
Căutând lumina târzie
Aşezată pe – un colţ de divan
Mă îmbrac în această hârtie

Constat cum formele dispar
Prin aerul negru şi sec
Şi totu-mi pare aşa bizar
Cum pereţii sfidează lumina din bec!

Umbra difuză-mi şterge un gând
Mă rog să rodească o lumină
Dar văzduhul de întuneric flămând
Cu – o plăcere meschină m-anină