Cu gândul absent, scuturată de ziua agitată, intru în casă fără chef de nimic. Mă apucă febra de la această zi acidă pe care am avut-o. Azi sunt fără cuvinte de apreciere, mută de impresii miraculoase. Ajung la domiciliu şi mă apuc de gătit, iar planurile de viitor îmi rămân rătăcite pe hârtie schiţate de un creion cu mină fină. Un proiect de viitor care se şterge văzând cu ochii tocmai pentru că nu este trasat cu tuş. Pur şi simplu mi-am abandonat visele măreţe şi speranţele absolute fiindcă azi nu reuşesc să descopăr ceva minunat, ceva care să mă facă să râd şi care să mă determine să sfidez viaţa asta al naibii de frivolă. Mă atacă viaţa precum o femeie cu moravuri uşoare, mă pune în situaţii imposibile de a lua decizia potrivită. Ştiu ce vreau de la viaţă, ştiu pe cine iubesc (deşi mi-e frică să mărturisesc pentru că sentimentele nu îmi sunt împărtăşite) şi nu pot să merg mai departe că sunt cramponată într-o iubire la care nu pot renunţa. Nu este vorba de un ex boyfriend şi nici de o idilă spontană avută cândva.
Aşa că rămân atârnată de timp, cu zâmbetul ironic agăţat de urechi şi cu frica de a spune cuiva ceea ce simt. Ce rost ar avea să mă exprim ştiind că nu este posibilă o astfel de relaţie? Cu toate că, pun pariu că respectivul ştie deşi nu am spus-o niciodată. De prea mult timp deja duc în mine această insatisfacţie sentimentală, această "prostie" aş putea-o numi. Şi simt cum trec zilele şi anii pe lângă mine iar eu nu pot să mă detaşez de dragul cuiva. Cum să evadez şi să închid în mine femeia slabă care ia proporţii hilare de comportament? Mă detest pentru că nu pot face nimic să-mi şterg cu buretele pulsaţiile sufleteşti, să-mi arunc la gunoi toată această stare de disconfort interior.
M-am săturat să-mi duc existenţa pe "hold the line" şi să privesc prin binoclu un deja vu, totuşi o senzaţie care nu se va materializa niciodată. De ce nu putem controla de cine şi când să ne îndrăgostim? De ce nu putem anihila o iubire imposibilă ca să ne simţim mai bine şi ca să uităm că nu întotdeauna există potrivire între două persoane. De ce atunci când întâlnesşti pe cineva special şi deosebit pentru tine de fapt nu este cu tine? De ce nu există totuşi posibilitatea de a încerca?
E cineva care să îmi dea un răspuns relativ satisfăcator?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
...oare pe cine iubesti tu Nina draga?
RăspundețiȘtergereDaca nu te destainui persoanei respective,n-ai numai de pierdut.
crede-ma Dia ca daca ii spun am de pierdut!
RăspundețiȘtergereHm! Un gand bun direct din Time Caffee...cred ca a fost prin decembrie. Stiu prin ce treci si am aceleasi nedumeriri.
RăspundețiȘtergere..si oare ce ai de pierdut?
RăspundețiȘtergereiubirea..adevarata, inseamna daruire..reciproca din partea a 2 suflete...si nu ma refer la material,prin ceea ce treci tu, e destul de usor, consoleaza-te.Poti sa-i spui si gata, sau..sa nu-i spui..exista lucruri de o gravitate extraordinara in lume la nivelul civilizatiei...cred ca trebuie sa ne deschidem constiinta catre ceilalti.Cazul meu?naveta Bucuresti- Brasov 2 ani, eu fiind din Bucuresti, in fiecare week-end, casatorit, tipa 1,80, sportiva, urcam pe munte,aceleasi gusturi,in materie de literatura si de tot, aceiasi gandire ..femeie care ajuta veciniisaraci cu alimente.Dupa 5 ani,de stat cu ea, maica-sa ii face contract de munca pe vapor de croaziera fara sa-mi spuna...firma face actele, trebuie sa plece, se intoarce dupa 7 luni, cineva total schimbat,cineva caruia nu-i mai pasa de principle credintei din fiecare saptamana cand mergea la biserica, cineva egoist, care ma inselase cu cineva de 54 de ani.Cineva care vroia o viata "mai buna' fara sa se gandeasca la celalalt,ci numai la bani si la lucrurile efemere..am divortat, ptr ca,nu mai suportam omul care devenise..vroia doar sa calatoreasca, fara mine evident,au trecut 8 ani,m-am afundat in 2 job-uri, am studiat diferite lucruri,am vrut sa "fug" cat mai departe de trecut,am cunoscut altele,evident,8 ani in care am facut meditatie, am citit maestri ortodocsi si budhisti, am pledat ptr compasiune, insa..cu toate eforturile mele, nu pot sterge amintirile, nu pot ignora bucata de suflet care lipseste...iubirea poate fi un joc periculos..nu uita asta.mersi ptr atentie,ai grija
RăspundețiȘtergeream tinut cont de acest coment. ultima replica mi-a placut enorm: "iubirea poate fi un joc periculos" cu care sunt total de acord. de aceea prefer sa nu joc, ca sa nu cad in extrema chestiunilor periculoase. cliseul care ma consoleaza totusi este acela care spune ca "timpul le vindeca pe toate" si asta este. Sper ca si eu cu timpul o sa realizez ca o sa-mi treaca. Desi m-am consolat cu ideea ca acel cineva nu mi se potriveste deloc si am mustrari de constiinta ca simt ceea ce simt pentru el. Dar inima nu iti spune mereu pe cine si cand sa iubesti...
RăspundețiȘtergereNu plange pentru ca s-a terminat, zambeste pentru ca s-a petrecut.
RăspundețiȘtergereincerc sa vorbesc din experienta: daca poti sa nu-l mai vezi, fa-o! indeparteaza-te de acea persoana care ti-a "legat" inima..si cu timpul, o sa cunosti alti oameni si cu siguranta te vei indragosti de altcineva.
RăspundețiȘtergeredar, atata timp cat il vezi zilnic, sau in mod regulat, nu te vei putea detasa de aceasta stare sau iti va fi foarte greu.
nu te invinovati si nu te iti exagera propriile stari, lasa-le asa cum sunt si incearca sa le intelegi.
nu uita ca fiecare om are ceva frumos in el, sunt convinsa ca sunt si alti barbati in jurul tau pe care inca nu i-ai observat..
Nu mai exista nimic si nu mai am niciun fel de contact cu persoana in cauza. e aproape luna aprilie. postarea e din 21 noiembrie. m-am "refacut" si am lasat totul in urma de mult timp.
RăspundețiȘtergeresi eu iam marturisit si am avut de pirdut...totul
RăspundețiȘtergere