Un pursuit of happiness

Respir prin porii unei existenţe atât de libere încât nu-mi găsesc locul în care să mă stabilesc şi să ştiu concret că exact acela este locul cu care mă completez perfect. Mă simt bine acasă că îi am pe părinţi şi în special un tată cu totul şi cu totul deosebit care visează atât de mult încât ai impresia că dorme mereu. Apoi, o altă parte din mine tânjeşte după oraşul studenţiei şi al formării, un loc care a fost special din toate punctele de vedere. Pe al treilea loc este Londra, oraşul unde e stabilit fratele meu de 5 ani de zile. Acolo aş fi departe de toţi cei apropiaţi însă mereu aproape de un frate care mi-a deschis de atâtea ori ochii într-o sumedenie de privinţe. Acolo, pe acel meleag "al tuturor" perspectiva şi viziunea asupra vieţii e cu totul alta, cu repere diametral opuse celor patriotice. E atât de greu uneori să te decizi încât ai impresia că braţele acestei imense caracatiţe nu te cuprind la momentul şi locul potrivit. Ideile şi dorinţele rămân mereu aceleaşi însă contextele sunt diferite. Visul de a fi mereu complet şi împlinit cu tine însuţi e mereu acelaşi, veşnic laitmotivul unei vieţi pe care ţi-o doreşti. Dificultăţile de împlinire a visului sunt în funcţie de natura locului, aproape sau departe de casă, aproape sau departe de majoritatea pe care îi iubeşti. Pe plan local sunt mulţumită pentru că mă învârt într-un cerc cu colectiv amuzant şi mereu binedispus. Însă parcă ameţesc în această sferă şi mai vreau altceva, o spirală care să sfideze orice aşteptare de pănă acum. O săgeată înfiptă taman in inima cercului în care trăiesc. O bară pe care să urc treptat dar sigur. Un "pursuit of happiness" perpetuu şi ciclic, o modalitate de căutare a ceea ce îţi doreşti cu adevărat.