Chintesenţa acestui blog

După cum bine aţi observat, chintesenţa acestui blog este Imperfecţiunea şi tot ceea ce ţine de ea: lucrurile mărunte şi simple, dar cu totul Speciale. Căutarea unor locuri şi rămânerea lângă nişte oameni cu totul şi cu totul Deosebiţi. Ăsta este farmecul imperfecţiunii umane.

Să vă spun ce am văzut eu astăzi şi m-a bulversat până în neputinţa mea de a schimba acel lucru. Un Copil care nu era mai mare de clasa a IV-a. Cum mi-am dat seama? Avea uniforma aceea obişnuită, tipică şi ceva similar cu ce am purtat şi noi. Acea uniforma albastră, la fetiţe cu şorţuleţ, la băieţei cu pantalonaşi la dungă, cămăşuţă asortată de un albastru mai deschis şi un mic papion. Până acum nimic ieşit din comun la acest baieţel nu-i aşa? Ei bine, tânărul cu pricina, fuma! FUMA! Fără gram de ruşine încă pe stradă, nici măcar să se pitulească pe undeva. Avea pachetul la el pe care il introduse liniştit în buzunar. Eu m-am şocat. Era scund, simpatic, îmbrăcat la patru ace şi lăsa dâre de fum după el. Fraţilor, aşa ceva este strigător la cer. De unde are ţigările, mai ales că deţinea şi pachetul la el şi nu erau "servite" la bucată sau furate de acasă. Cine ii vinde acelui prunc tutun? Părinţii nu simt că îi miroase uniforma a fum cu toate că nu ar avea de unde? Plus că se plimba cu nonşalanţă pe stradă de parcă asta ar fi fost complet firesc! Arăta ca şi un business man în varianta minoră, cu un ghiozdan pe post de diplomat şi cu o ţigară în gură. La acea fiinţă "nevinovată" nu i-a predat nimeni acasă valorile, ruşinea, prestaţia în societate (şi aici nu vorbesc de vărstă sau de sex, ci e pur şi simplu hidos şi dezagreabil să fumezi pe stradă)ş.a.m.d.? Şi eu am fost fumătoare şi am fumat cu părinţii dar eu în clasa a IV-a nici nu cred că ştiam la ce servesc ţigările fiindcă eram prea preocupată de teme, păpuşi, desene animate, jucat de şotron, coca, de-a ascunselea, baba oarba şi muuuulte alte plăceri specifice vârstei!

Jesus! Încotro se îndreaptă lumea şi cât e de aproape clipa apocaliptică? Nici eu nu sunt perfecta, am şi eu vicii dar la care am renunţat şi trebuie curând să le substitui cu altele pentru a nu se pierde dorinţa pentru un "lucru interzis de legi nescrise". Nu pretind că am fost un copil model sau exemplar, o fetiţă cuminte care să nu ies niciodată din vorbele părinţilor sau a bunicilor, însă nu am fost un copil-problemă, o răsfăţată extremistă sau mofturoasă. Copilăria e atât de esenţială pentru un copil, pentru că pune bazele primei perioade, lasă amintiri cu care creştem, o perioadă în care neajunsurile sau grijile nu se cunosc pentru că nu pot fi înţelese etc. De aceea spun că nu ştiu ce părinţi are acel băieţel însă nu sunt implicaţi în creşterea lui atât fizică cât şi intelectuală, îl evită în ceea ce priveşte formarea ca viitor elev de V-VIII sau liceu.

Aşa că, nimeni nu e perfect şi nici nu i se pretinde, nimeni nu e mereu uşă de biserică sau un exemplu pentru cineva, dar un părinte trebuie să fie model pentru propriul lui copil, cel puţin să încerce să-i inoculeze principiile şi valorile, lucrurile bune ş.a.m.d. Nu mai zic de cei mici, care chiar de la grădiniţă au telefon mobil. WTF? Măine-alaltă unul de pănă în 10 ani va fi mai emancipat decât bunicu-so'. Şi nu mă refer doar la tehnologie ci la capacitatea de a fi receptiv la orice şi de a asimila informaţii în timp record. Aştia micii sunt în trend cu majorii, au acces la aceleaşi sursă de informare, telefoane de ultimă generaţie, MP3-playere, de PC nici nu mai amintesc... Nici mileniul, nici era, nici generatia sau tehnologia, nici nimic altceva nu e de vină. Părinţii sunt responsabili şi apoi accesul nelimitat la TV care incită la violenţă şi agresivitate. Luaţi aminte dragi Adulţi dacă citiţi aceste rânduri, stocaţi pe hard disk-ul vostru ce am expus eu aici şi fiţi atenţi cum "creşteţi" rodul dvs.