Liberul arbitru, un Big Brother

Stau cu tâmplele sprijinite între palme. E tot mai des acest gest încât cred că o să-mi devină tic nervos. Pare stupid însă este o metodă de concentrare şi totodată o tehnică de relaxare. Un paradox pentru mine ori de câte ori constat acest lucru. În fiecare zi gândesc ceva de genul: punct şi de la capăt. Indiferent că e vorba de un servici, prietenii sau iubiri eşuate, chiar dacă ţine de sentimente sau apatie. Punct şi de la capăt pentru a face totul altfel, mai calculat şi mai ordonat ca niciodată. Un fel de impulsivitate înfrânată. Mă ridic din şezut, mă înalţ pe vârful picioarelor şi mă aşez pe marginea timpului, acolo unde pot să văd de sus tot ce am făcut. Mă amuz copios la fimul ce se derulează sub picioarele mele. Vreau să întervin într-o secvenţă pentru a modifica o atitudine. Apăs cu piciorul pe scena mobilă, însă nimic, ritmul curge frenetic. Banda se învârte mai departe şi se succed noi momente şi imagini cu mine. Ca şi pe clapele unui imens pian apăs cu piciorul în speranţa că pot schimba tonurile respectivei împrejurări. Pe ecranul de sub mine scrie: "Prea târziu". Atunci constat că filmul acesta nu poate fi schimbat, că stau acum într-un balans echilibristic pe marginea timpului trecut. Doar azi mi s-a întâmplat (într-o pauză la muncă) să-mi aduc aminte de ceva cu totul deosebit pentru mine şi care mi-aş fi dorit să se petreacă altfel. Liberul arbitru - omniprezent în cotidian, ca un Big Brother care monopolizează gesturile şi atitudinile, pornirile şi refulările. Şi pentru că ne este permis şi posibil de a ieşi din orice lucru determinat, în acelaşi timp putem transcede orice situaţie în care ne aflăm. Acest "Guru" al existenţei sprirituale şi nu numai ne oferă şansa de a fi liberi să facem lucrurile cum vrem chiar dacă pentru acestea exista consecinţe sau nu. Big Brother-ul acţiunilor noastre este de fapt liberul arbitru ce ne determină să discernem între bine şi rău, frumos şi urât ş.a.m.d. - aproape toate elementele ying-yang. Însă acest ochi uriaş nu se închide niciodată ci ne supraveghează pentru a fi responsabili de toate savârşirile noastre. Întotdeauna liberul arbitru este strâns legat de responsabilitatea pe care o avem în urma acţiunilor noastre. Filmul meu a fost înregistrat şi nu mai pot schimba nimic din secvenţele ce se derulează pe marginea timpului, privite acum de la înălţime. Nu e vorba de regrete ci de felul în care lucrurile ar fi luat o altă întorsătură dacă un singur gest sau cuvânt ar fi fost altfel. Banda se derulează firesc până în prezent şi iată-mă iaraşi cu capul în mâini departe de mine, departe de timp...