A trecut şi Crăciunul. A trecut şi abundenţa şi mâncatul excesiv pe la neamuri şi prieteni care nu vor să înţeleagă că efectiv eşti plin la refuz şi nu mai încape nimic. "Dar cum? Trebuie să serveşti ceva ŞI la MINE. Nu mă poţi refuza, tocmai acum când m-am pregătit atât ş.a.m.d.". Şi uite aşa se înclină balanţa în partea greutăţii crescute, a colesterolului ridicat şi a indigestiilor. Se pare că nu exista limită la cărnaţul afumat, sărmăluţe, vin de casă, cozonaci şi prăjituri. Uite că din punctul ăsta de vedere mă bucur că au fugit sărbătorile.
Pe de altă parte a fost un Crăciun care nu s-a simţit ca în anii anteriori. A tunat, fulgerat şi plouat. Colindele nu s-au auzit ca altădata, substanţa de euforie s-a evaporat înainte să înceapă. A fost banal şi atipic perioadei 24-27 decembrie. Parcă fără farmec, fără nostalgie, zăpadă şi ger etc. Nici nu am simţit cu adevărat că a fost Crăciunul.
Ar trebui să fac o recenzie a anului ce tocmai trece şi se apropie viitorul cu paşi repezi şi grăbiţi. Dar las concluziile pe mai târziu. Mai sunt câteva zile din 2009.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu