Cum şi când m-am schimbat...

De un timp, de la o vreme, mi-am înlocuit viciile, vechiile ritualuri matinale, tabieturile ş.a.m.d.

Am început banal, prin a-mi schimba ora la care mă trezesc, alarma sună neobişnuit la 07:37, aşa ca să nu fie nimic "rotund". Acum pot să beau cafeaua şi fără lapte deşi o prefer pe cealaltă cu adevărat. Cola mi-e străină de o vreme bună de tot. Am trecut pe ceai, limonadă, capucino sau orice altceva în afară de Fanta de exemplu (care mi se pare cel mai rău suc). În fiecare clipă aş fuma câte o ţigară, dar mă abţin. E al naibii de greu. Deşi îmi suplimentez gândurile cu altele mai profunde care mă macină, mă duc în altă lume... Aşa că nu am timp să fumez de fiecare dată când mi-aş dori.

Mi-am schimbat camera în care stau, patul în care dorm, cărţile pe care nu le recitesc ci sunt veşnic altele. Aşa, ca să nu mă complac în aceleaşi pagini care îmi oferă cele mai minunate sentimente.

Drumurile zilnice, prefer alte trasee deşi sunt mai lungi. Prefer să merg pe unde nu calc aşa de des. Să văd alţi oameni, alte feţe, alte aglomeraţii, alte cafenele pline de adolescenţi, tineri sau varstnici care s-au întâlnit la "o minciună" cum se spune! Cumpăr pâinea de la magazine diferite, însă mereu de la aceeaşi firmă fiindcă mi se pare cea mai bună. Şi ştie Aurora la ce mă refer!

Mă rog mai mult şi visez tot mai urât. Asta da ciudăţenie! Mă complac în singurătatea mea, îmi place deşi uneori mi-aş dori altceva de la mine. Mi-am schimbat parfumul, ticurile şi ritualurile de peste zi. Nu mă mai uit la TV la fel cum făceam înainte cu excepţia campaniei electorale, unde am preferat să mă uit intens la circul mediatic. Mi-am schimbat şi intervalul de timp în care fac duş. Foarte târziu, să mă revigorez când mă pun în pat.

Am ore târzii la care mă culc deşi adesea nu pot adormi. Revăd filme care-mi plac şi mă deprim la drame. Sunt mereu atentă la toate detaliile din dulap: bluze la bluze, pantaloni la pantaloni ş.a.m.d. Pantofii mereu, dar mereu făcuţi. Deşi asta nu pot spune că am schimbat. Aşa era şi înainte.

Sunt foarte selectivă în dorinţe în ultima vreme deşi unele mi-au rămas aceleaşi. Ideea e că mă gândesc zilnic la acelaşi lucru, un singur lucru omniprezent în gânduri. Unii ar crede că e o obsesie, însă eu cred că e ceva "neconsumat" şi până nu elucidez o finalitate, nu am răgaz să mă gândesc la altceva. Prefer să fiu constantă într-o singură dorinţă care poate, cândva, prin absurd s-ar putea realiza.
Aşa că am redus totul, la un singur lucru mereu prezent în gândurile mele.
Nu mai zic că am o insistenţă mentală într-un job ideal şi îndelung aşteptat care se poate materializa dacă mă sună "cei deştepţi". CV-ul e deja la EI.