De ce unii îşi fac obsesii şi nu acceptă că nu sunt iubiţi aşa cum şi-ar dori ei?
De ce nu pot să înţeleagă că dacă o relaţie începe cu stângul de la început, nu va fi niciodată una care să meargă? Dacă a început strâmb şi cu sincope, clar că pe viitor se poate construi, dar nu va dura mult...
De ce când iubeşti cu toată fiinţa ta, pe acea persoană care nu trebuie, nu mai trece această stare de îndrăgosteală continuă?
De ce trebuie să te minţi mereu că va trece când ştii că în sufletul tău e o bătălie cu această stare?
De ce trebuie să te amăgeşti că lucrurile pot lua o cu totul altă întorsătură când ştii de fapt că realitatea e alta: persoana are ochi pentru altcineva sau are în vizor pe cineva, e deja a altcuiva, e căsătorită sau poate are şi un copil.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
Multumesc.Acum am cazut comentariul tau.
RăspundețiȘtergereE atat de adevart ce zici...nu ne dam seama ca o data cu inceputul vine sfarsitul.
Frumos blog.Te pup
Pentru că atunci nu poți să faci altfel...!
RăspundețiȘtergere