Îngerul meu croşetează

Îngerul meu croşetează. Stă pe marginea timpului, într-un colţ de pat şi mă priveşte. Se amuză copios de încercarile mele-n zadar. Şi aura lui funcţionează ca un bumerang dar cu efect întârziat. Îşi aruncă cercul deasupra capului meu, îl ţine pentru o zi sau două şi apoi îl recuperază. Şi mi-e cald şi bine. Îmi dă un imbold. Mă încearcă şi apoi se prăpădeşte de râs.

Vede că fac lucrurile pe dos. Că încep cu sfârşitul sau că mă împotmolesc la mijloc de drum. Şi el croşetează în continuare. Îi mai scapă din firul cu ac câte un ochi, căci cu unul trage la mine. Mă pândeşte. I se pare hilar cum reuşesc să complic eu lucrurile simple. Cum reuşesc să-mi complic viaţa şi cum dramatizez un eşec. Atunci mă loveşte în creştet cu o aripă grea de rugăminţi adunate.

Şi-mi croşetează o pânză pe care să mă caţăr până la el, să îl vad şi să stăm de vorba. Stăm la taclale ca nişte vechi cunoştinţe. Şi eu îi reproşez că a lipsit când l-am strigat. Si povestind, eu îmi privesc viaţa de sus. Şi e chiar comedie. O piesă bine regizată, iar eu o actriţă de Oscar.

Mă întreabă: te vezi? Eşti atât de superficială încat te-mpiedici pe stradă. Paşii pe care îi faci se destramă după ce ai terminat drumul. Cazi în fund de parca acum ai învăţa să mergi. Nu păşeşti cu încredere şi aşa nu ai să ajungi nicăieri. Uită-te cum mergi! Zici că eşti turmentată de o săptămână. Şi mai ai pretenţii de la mine să te ajut. Mai ia o gură de aer şi priveşte-nainte.

Şi îngerul meu îmi spune: eu îmi iau concediu să mă refac. Am obosit şi mă doare capul de câte prostii poţi să faci. Şi aşa nu mai am aţă să croşetez. Dar iţi împrumut aura până mă-ntorc din vacanţă. Dumnezeu mi-a dat liber 2 saptamani. Mă duc să jucăm împreună un şah. Mereu îmi dă mat. Facem noi jocul pentru tine, dar totuşi alege ce piesă vrei să fii: pion sau nebun?