Si sunt normala!

Ador oamenii care imi imprumuta stari colorate, rasete inocente si discutii. Oamenii care transmit ceva despre felul in care percep ei lucrurile. Cineva care respira acelasi aer cu mine si calca pe aceiasi normalitate, pe care altii o considera anomalie. Iubesc persoanele care imi induc prin prezenta lor bine-dispunere, incantare, descruntarea ridurilor de pe frunte. Pur si simplu ii indragesc pe cei optimisti care refuza sa creada ca viata e nasola si care ma motiveaza sa fiu in asentimentul gandurilor lor. Cei care prin pozitivismul lor imi intra pe sub piele si salasluiesc acolo de parca ar fi complet firesc. Oamenii care viseaza si cos visul pe realitate pentru ca stiu ca orice lucru este posibil cu vointa. Persoanele la puterea a 10-a pe care eu le consider superhero prin faptul ca nu se lasa pacaliti de tristeti, melancolii si descurajari. Ei vand viata frumoasa la kilogram si mi-as cumpara si eu in fiecare zi cateva sute de grame. Cat sa nu abuzez si sa vad totul la modul perfect. Cateva sute de grame injectate undeva care sa resusciteze pofta de viata, bucuria de a respira si de a tine ochii larg deschisi. Cunosc astfel de oameni care imi invadeaza universul meu personal si existent. Si de aceea le multumesc. Le multumesc ca exista alaturi de mine, ca ma inteleg asa ciudata cum sunt si ca ma accepta cu defectele mele.