Starea de amorţeală

Euforia fiecarui inceput, indiferent de natura lui (sentimentala, financiara, profesionala etc). E inceput si asta conteaza. O usa care se deschide. Cat dureaza sau cum rezista, asta numai timpul o stie. In inima mea am avut un post vacant, mereu disponibil dar blocat din cauza crizei de autocunoastere. Pana cand am stiut ce vreau. Si m-am dezbracat de trecut pentru o ceritudine, o siguranta sentimentala care sa nu aiba ca finalitate o despartire. Din vacant blocat a devenit available, dar am trecut la recrutarea CV-urilor. Nu era vorba ca nu angajez pe cineva in inima mea pe post de iubire din prisma experientei, ci cautam oameni care doreau sa lucreze in acest domeniu. Sa le ofer posibilitatea ca postul vacant “iubire” din institutia inimii isi are cerintele lui: un om simplu si normal va fi angajat pe post de rasfatat sufleteste. Un om normal care cunoaste sau vrea sa invete prin el tainele ascunse ale pasiunii, ale romanticului etc.

Va avea parte de caldura necesara daca stie cum sa regleze termostatul de la centrala. Cand sa ia atitudine, cand sa cedeze, cand sa se impuna, cand sa tolereze s.a.m.d. Si cand temperatura e perfect potrivita, atunci e pe linia de plutire. Se mentine constant si se hraneste sigur prin "jobul" lui. Aceasta abilitate de a iubi cere sacrificii in privinta defectelor, care probabil sunt mai multe decat calitatile. Cel care stie ca vrea sa se angajeze, sa aiba totusi partea de responsabilitate ca poate sa-l accepte pe celalalt exact asa cum este, fara sa-l schimbe si fara sa-i ceara nimic. Totul la Modul Neconditionat. Salariul se discuta la interviu. Remuneratie imateriala si non-financiara.

Cel care considera ca este apt si dornit pentru acest post poate trimite un mail cu CV-ul la adresa arhicunoscuta. Promit sa nu fiu exigenta in recrutare, atata timp cat aplicantul este om serios, responsabil, normal si iubitor.

Si totusi cred ca aceasta stare de amorteala mi-o induce cineva.