vineri, 1 mai 2009

1 MAI

Ce tare! De 1 mai nu am facut nimic deosebit. Şomez ca şi până acum şi nu am avut cum să mă bucur din plin de această zi. Dacă lucram şi aveam liber ar fi fost de-a dreptul bestial, însă aşa sunt obişnuită cu lamentările mele de zi cu zi. Mi-am scos o carte mişto de la bibliotecă şi m-am pus pe lecturat. Mi-am înecat timpul filă cu filă, devoram realismul situaţiilor expuse de Beigbeder şi m-am dezbrăcat pe moment de haina plictisului nevrotic. În "Egoistul romantic" m-am pierdut azi mai mult ca oricând visând la ce nu o să am niciodată ACASĂ. Acel bărbat incurabil de sentimente profunde, de masculinitate "egoistă", de un fustangiu adorbail şi nu blamabil. Pur şi simplu, cartea mi-a redat stări şi stări, emoţii şi tensionări dar nicidecum indignări mai ales la unele reacţii misogine din partea scriitorului. Deşi nu mă identific deloc cu nici un personaj feminin descris de el, nici macar vag, descopăr la un moment dat că vorbeşte de o tipă Nina şi apoi de o alta Niculina. Asocierea numelor cu propria-mi persoană m-au agitat peste măsura firească, uşor revoltată de atitudinea celor două personaje feminine (cu numele de mai sus) descrise de Beigbeder. Anyway, pe alocuri respingator, iar in unele situaţii extrem de atrăgător, this man made my day perfect! Dacă mă întreabă cineva de ce sunt aşa de fericită azi (nu că aş avea un motiv realmente pertinent), i-aş spune că un roman light şi uşor digerabil m-a făcut să constat realitatea pătimaşă. Prin urmare, AZI am renunţat la acel posibil "el" - pe care-l invocam adesea în gând - tocmai pentru nu a iubi iluzia de a fi cu el. Ştiind că totul avea să rămână la stadiul incipient de atracţie nedesluşită şi la o dragoste mocnind în taină, am decis să îl exclud din tot ce a însemnat vreodată. După ziua de azi, tot ce ţine de "el" mă lasă rece şi mai şifonată de sentimente ca oricând. Mi-e "frică" doar de clipa sau de ziua în care va trebui să îi spun "prea târziu". Cam astea ar fi nostalgiile şi melancoliile mele de azi, 1 MAI nemuncitoresc. O zi care mi-a deschis poartă reală a conştientizării...

Un comentariu:

  1. draga mea, eu as zice sa uiti de ziua de 1 mai, oricum e o sarbatoare comunista!Treci la 2 mai ca ai facut ceva mai folositor.E foarte important de mentionat ca in 2 mai, o zi de mare sarbatoare dupa marea sarbatoare din 1 mai, :) ti`ai insotit buna si draga prietena la Purcaret, un sat pt a carui geneza nu ai gasit nici o explicatie nici tu nici logodnicul meu oricat de (2) capete luminate ati fi (iar eu din motive ce tin de intarzierea berzei cu vreo 100 de ani, nu am reusit sa va dau o explicatie, nici macar una bazata pe o legenda!)ar trebui sa faci si cateva mentiuni legate de frumusetea locului dar mai ales despre principala "cultura" cu care ai intrat in contact!da, la "cultura spirtoaselor" ma refeream!!oricum sper ca nu te`am chinuit prea tare, acum ca ai aflat de Purcaret poti si tu sa spui ca ai cultura generala!! :))

    RăspundețiȘtergere