Iluzie

Sunt pieton. Calc zebre în fiecare zi de câteva ori. Le rănesc cu paşii mei grei şi nehotărâţi. Caut o stradă fără maşini, oameni sau câini comunitari, vagabonzi sau căruţe trase de cai. Mă preumblu pe asfaltul negru de mizerii asamblate ca un puzzle. Răsuflu lung şi obosită alungând atomii de praf. Într-o clipire de pleoape zăresc un tonomat animat şi viu colorat. Mă agit să născocesc printre buzunare o monedă pentru a-l alimenta. El îmi anticipează gestul şi-mi spune pe un glas robotizat: eu mă hrănesc cu dorinţele oamenilor din lumea întreagă. Îmi vâjâie capul de la gândurile ce-mi împânzesc ţeasta cu atâta agresivitate. Ascultându-l, mă dezmeticesc şi caut să-mi ascund mirarea. După o tăcere scurtă dar apăsătoare el adaugă: dăcă îmi cureţi sufletul de praful adunat, am să îţi îndeplinesc orice dorinţă. Mă fâstâcesc să-mi caut batiste, gesturile mi se încurcă şi nu găsesc nici măcar un petec de material pentru a-l ajuta. Tonomatul de dorinţe, amuzat de atitudinea mea îmi spune că ştergerea sufletului lui nu se face ca un automatism firesc de curăţenie fizică, ca şi lustruirea mobilei de acasă. Îmi propune să îi fac o destăinuire, să îi povestesc o lecţie de viaţă. Era omul poveştilor şi al îngăduinţei, robotul ce se hrănea cu descărcări sufleteşti. Am vociferat sacadat o născocire de moment pentru a diminua clipa îndelung bizară. M-a lăsat să îmi pun dorinţa asigurându-mă că se va îndeplini. Datoria mea e să-l mai vizitez din când în când pentru a-i curăţa sufletul cu poveşti.
Debusolată si complet răvăşită de sentimente, pe acelaşi drum (care acum părea mai îngust şi mai sufocant ca niciodată) mă întorc acasă. În cutia poştală stă pitită o hârtie colorată. Curioasă, o iau şi parcurg fiecare rând scris caligrafic : "Inimă stingheră şi rătăcită, nu-ţi mai căuta pretexte pentru a te ascunde de simţăminte. Ia aminte şi nu-ţi închiria sentimente pe care să le foloseşti doar în maximă siguranţă sau pe care să le îmbraci în prag de sărbătoare. Sentimentele puternice ce sălăşluiesc în tine sunt pentru fiecare zi şi nu-ţi fie frică să le dai frâu liber. Îngrădeşte-ţi suspiciunile pentru ca acestea să nu prindă zorii zilei şi nu lăsa să iasă la iveală fricile de eşec. Scoate-ţi de la naftalină dorinţele învechite pentru a broda pe ele şi pentru a le putea oferi libertatea de îndeplinire. Dacă eşti pregătită pentru respectarea acestor 'reguli', atunci dorinţa ta e lege pentru mine şi se află în grija mea." Semnat Vânătorul de dorinţe!