Scenariu ereditar

Ne-am născut într-un horoscop bolnav, când astrele nu-şi găseau rostul. Toţi ne naştem cu acelaşi păcat strămoşesc (din bătrâneţi povestit şi invocat) care ne urmează toată viaţa şi nu se dizolvă la spovedanie. Ne naştem direct o pasăre Phoenix, din cenuşa altor neamuri păcătoase şi aducem cu noi ereditatea lucrurilor fireşti. Nu le dobândim decât într-o măsură foarte mică fiindcă venim pe lume o data cu greşelile omenirii.
Procentul de credinţă e atunci când îţi agiţi şi îţi omogenizezi trăirile punându-le pe cântar. Constaţi că sunt uşoare, nu cântăresc nici un kilogram şi te gândeşti că nu trăieşti cum trebuie sau cum ai vrea. Simţămintele nobile sunt grele, cântaresc mult, de aia majoritatea nu le pot căra şi nu le pot cântări. Restul sentimentelor care se vor a fi intense sunt de fapt mici stări de bine şi confort cu un gramaj redus pe cântarul adevăratelor valori morale. Cât de rar ni se întâmplă să avem inima grea de la prea multă satisfacţie, venele şi arterele prea încărcate de un sânge ce aleargă fericit de la atâtea împliniri? Acele situaţii rare (de inundare sufletească cu lacrimi de extaz) iau proporţii considerabile şi dacă ne cântărim am realiza că suntem atât de "grei" de parcă am fi fost supuşi la o cură de îngraşare pentru un rol în filmul numit VIAŢĂ. Şi noi putem deveni astfel de actori, însă numai prin repetiţii de autoîmbărbătare şi prin competiţii acerbe. Regizorul iscăleşte mereu un alt scenariu, dar cu aceiaşi protagonişti mai mult sau mai puţin pregătiţi pentru o scenă numită Concurs. Unul singur va fi mereu cel mai bun. Ca şi actori, trebuie să ne luăm rolul în serios şi să îl parcurgem în taină cu condiţia de a reflecta mereu asupra replicilor din rol. Sunteţi pregătiţi să vă învăţaţi piesa teatrală?