Timpul

Simt infinitul şi efemerul timp
Ce pentru mulţi se scurge iremediabil
În fiecare năstruşnic anotimp
Şi parcă uneori, crud de palpabil!

Cand îl simt cum se topeşte...tac!
Bate simultan cu ritmul pulsaţiilor
Curge arzător ca şi lacrimile ce zac...
E mut ca şi freamatul durerilor!

Prin el, stelele-şi găsesc rostul,
Cu el soarele răsare şi apune
Aşa se-ngroapă ziua-n amurgul
Ce trece fără a spune.

Ca un veşnic păcat, timpul iar tace
Rodeşte ca o rază de lumină
Şi mult şi dens şi plin de pace
Firea lumii amarnic suspină.

Şi eu îmi ridic chipul în zare
Cu glas tremurând, curs din infern
Mă zbat între lacrimi de sare
Dureri pe care veşnic le cern.

Şi flacăra focului trece grăbită
Se scurge-n ierarhicul timp
Şi apa-n valuri se-agită
Fără să zic, sfârşitul presimt!

Mă doare suflul, văzul, auzul
Roşul sângelui energic se varsă
S-ar închina cu o cruce pământul
Dar mâna draptă-i e arsă!