Handmade by Nina

Mă găsiţi şi pe Facebook după denumirea Handmade by Nina, unde am pagina cu micuţele obiecte handmade. Cu o parte din ele, în weekend am avut stand la Sărbătoarea Castanelor. Asta aşa, ca să îmi motivez absenţa de pe blog. O parte din lipsa mea s-a datorat acestui aspect. În rest, chestiuni personale. Dar am revenit!

Despre Casatorie...

În lume suntem foarte mulţi şi tare diferiţi. Unii percep diferit convieţuirea alături de cineva prin prisma căsătoriei. Am tot acumulat diverse gânduri, păreri şi concluzii cu privire la căsătorie, fiind în asentimentul sau în contradictoriu prietenilor mei.
De exemplu, o prietenă afirma acum ceva vreme că nu crede în instituţia casătoriei şi implicit în faptul că un act în plus nu schimba neapărat starea de trai comun. Însa, contrar părerilor ei, nu considera nimic deplasat vizavi de restul care fac acest pas. E părerea ei dar nu comentează ca un regret de prietenii care au optat pentru însurătoare/măritiş.
Apoi, am un prieten vechi care consideră căsnicia ca fiind ceva firesc când vrei să-ţi faci o familie şi nu are obiecţii cu privire la cei care nu suporta această "împreunare".
În altă ordine de idei, ştiu pe cineva care "idolatrizează" pe altcineva când lansează afirmaţii împotriva căsătoriei. adică ca e o piedică în libertatea care se termină. Şi aceşti doi "cineva" privesc acest pas ca fiind ne la locul lui, că pe urmă nu mai există timp de ieşit, de făcut una-alta.
Când 85-90% din cunoştinţele noastre în general fac acest pas pentru unii e deplasat, pentru alţii e firesc, pentru ceilalţi e o chestiune indiferentă. Oare toţi cei aprox. 90% sunt "deplasaţi" sau cei care consideră instituţia căsătoriei ca fiind ceva nasol? Sincer, eu nu aş putea să mă mir sau să mă intrig când cineva din cercul meu se va decide să se însoare/mărite.
Cunosc mai multe cazuri în care cuplurile după căsătorie făceau aceleaşi lucruri, avea aceleaşi preocupări şi timp pentru prieteni la fel ca înainte. Mergeau în cluburi, ieşeau la iarbă verde, dacă aveau un bebe î-l mai lăsau la bunici etc. Situaţii exista destule. E firesc ca lucrurile să se schimbe puţin. E la fel ca într-o relaţie, când uneori se fac compromisuri sau "sacrificii", preocupându-se mai mult de partener decât de "gaşcă".
E egoist şi răutăcios să consideri că ai piedut un prieten/o prietenă din momentul în care are verighetă, mai ales după vârsta de 30 de ani! Sau poate că multora nu le place să fie responsabili, dispuşi la compromisuri etc. Mulţi bărbaţi acceptă să fie burlaci tocmai pentru a avea libertatea deplină de a-şi lungi ochii după toate femeile care le pică cu tronc. Eu zic că mulţi care nu privesc pozitiv decizia prietenilor lor, nu sunt prieteni adevăraţi.
Sunt de părere că fiecare are dreptul la propriile opinii, însă să ajungi să îţi "judeci" prietenii care au luat o decizie mare în viaţa de cuplu mi se pare deplasat. Când pentru tinerii căsătoriţi e prilej de bucurie, distracţie şi voie bună pentru unii e o pierdere, doliu şi regret că "s-a mai dus unul..."
Şi acum ceva nostim, hazliu şi de-a dreptul hilar: tot de la cineva am auzit că în cercul lor de prieteni, toţi bărbaţii care s-au însurat nu au făcut-o de bună voie ci au fost "siliţi" de situaţie, circumstanţe sau împrejurări. Adică nici unul din cei căsătoriţi (din sfera persoanei care a afirmat acest lucru) nu a luat decizia "de bună voie şi nesilit de nimeni", sigur a fost într-un anume fel să facă cumva obligat acest pas. Vă daţi seama ce bine râd acum la ce scenarii am acum în minte. Toate femeile alea care înainte să fie mirese i-au acuzat pe amărâţii de bărbaţi că sunt nişte laşi, apoi i-au atacat în public, ulterior i-au ameninţat cu diverse că dacă nu le iau sigur o să le pară rău etc. Îmi şi imaginez scene de luptă, scandal şi păruială pentru a-i forţa să le pună şaiba pe deget.