Buletin meteo

Buletin meteo personalizat pentru mine: bani - astrele îţi surâd, carieră - astrele râd cu plăcare, dragoste - astrele fac pe ele de râs. Aşa că, nu înţelegeţi greşit, nu sunt cu inima compromisă, sunt îndrăgostită de ideea de a fi îndrăgostită şi atât. Când ascultaţi melodia de mai jos veţi înţelege despre ce vorbesc (face parte din filmul "A lot like love"). Light şi lejer în materie de filme (romantice).

deci...

peste toate, tipa asta e chiar misto, misto!



apoi vă sugerez tot din prisma unei relaxări complete, pentru a rămâne îndrăgostită de ideea de îndrăgostită este melodia de mai jos care se regaseste in "Addicted to love".




gata, promit să încetez cu sentimentalismele. au venit fără gânduri ci aşa subit şi pe nepusă masă ;))

În renovare de gânduri

Nu vi s-a întâmplat niciodată să cunoaşteţi pe cineva într-un context oarecare, într-un moment de tăcere (în care niciunul nu ştie ce să spună pentru a rupe liniştea instalată), persoana în cauză să facă o scurtă recenzie asupra propriei vieţi. Să prezinte succint o sumedenie de lucruri care îi plac sau displac. Mi s-a întâmplat o singură dată demult şi mi s-a părut genialul modul în care reuşeşti să cunoşti o persoană într-un timp mai scurt.Azi nu mai am parte de clipe dintr-alea, care să te rupă de monotonie. Azi e altfel!

Mi-am luat un concediu pentru gânduri. Ideile mele sunt în renovare pentru o nouă construcţie şi nu fac decât să brodez pe lângă ele (ideile vechi), să le schimb puţin accentele puternice pe care le au... Sunt în vacanţă de meditaţie şi noaptea când aştern capul pe aşternuturi, nu mă gândesc la nimic ci aştept să fiu învăluită de un vis care dimineaţa să mă trezească cu zâmbetul pe buze. E singurul lucru pe care mi-l doresc şi uneori mi se întâmplă. Vreau să am timp suficient mai târziu pentru concluzii de care să fiu mândră mai târziu. Această renovare şi totodată o protecţie împotriva propriile-mi gânduri mă oboseşte mai mult decât aş fi crezut vreodată. E greu să nu te gândeşti la ceva dintr-un oarecare cândva, undeva cu mulţi alţi cineva. Cum ar fi fost dacă toate ar fi fost altfel. Nu, nu e vorba de regrete nicidecum ci de însăşi ideea "cum ar fi fost dacă într-o situaţie" trebuia să procedez altfel. Rămâne o curiozitate neelucidată şi un mister închis într-un sipet fermecat. Uneori, impulsul care determină o soluţionare nu e cel indicat. Altădată trebuie să reflectez mai mult asupra unei decizii care e menită să-mi schimbe viaţa într-o măsură sau alta. Alteori, impulsul e cel care aduce soluţia optimă şi spontaneitatea relevă un caracter dezinhibat şi dezbrăcat de reflexele cugetării profunde. Bineînţeles impulsul depinde de dificultatea problemei şi soluţia perfectă se cântăreşte din sumedenia de propuneri care aduc finalitatea.

Totuşi ador ipoteza unui străin care se prezintă pe neaşteptate într-un simplu moment din viaţă,într-o tăcere monumentală, când te aştepţi cel mai puţin să cunoşti pe cineva "nou", cineva care îţi este complet necunoscut. De genul: detest să conduc maşina pentru că majoritatea accidentelor se petrec în traficul rutier, imi plac ciupercile dar nu mănânc peşte niciodată, întotdeauna port şosete negre, îmi plac filmele horror şi poveştile cu bătrâni. Am dat un exemplu. V-aş dori să aveţi parte vreodată de aşa ceva, să trăiţi senzaţia noului prin altcineva şi totodată plăcerea amuzantă de prezentarea care rezumă o personalitate.

Mitomani, împrejurări şi cuvinte

Din prea mult calm pari indiferent. Dacă te exteriorizezi şi răbufneşti prin idei contradictorii înseamnă că eşti supărat şi partener(a)ul ta/tău de disctuţie are impresia că îţi generează neplăceri. Însă nu e aşa: într-o discuţie cu păreri diferite care se exprimă răspicat nu înseamna că te supăra persoana cu care comunici, însă unii aşa au impresia. Păcat... La polul opus, stă calmul şi liniştea deplină. Dacă nu ai o reacţie ofensivă la o replică cu care nu eşti de acord înseamnă că eşti apatic şi rece, fără să laşi impresia că îţi pasă cu adevărat de discuţia în sine. Iaraşi spun păcat...Faptul că nu mai vrei să fi în contradictoriu prin atitudine de revoltă nu înseamnă că nu îţi pasă...

Sunt revoltată (dar nu mă mai arăt) pe cei care nu ştiu decât să ceară şi să aibă aşteptări. În rest nu dau un telefon, nici măcar din complezenţă. Fac un apel la nevoie nu din bun-simt pentru orice altceva. Apoi îi displac pe cei care fac promisiuni şi nu reuşesc să se ţină de ele, ca şi cum o promisiune nu ar însemna nimic. Nu am parte de astfel de oameni, însă cunosc câţiva care "practică" această teorie amicală doar pentru a-ţi induce ideea că se pot ţine de cuvânt pentru o cauză nobilă sau banală. Păcat...că nu se ţin de cuvânt. Am face economie de timp dacă ar specifica la momentul potrivit că nu sunt oamenii pe care te poţi baza.

Am orare, dezgust şi dispreţ pentru cei care te mint, cu privirea ochi-în-ochi povestindu-ţi baliverne doar pentru a părea ei interesanţi, importanţi şi altfel de cât restul. Am avut "ocazia" să cunosc un maaaare mitoman, însă care avea o memorie de invidiat (nu uita ce minte aproape niciodată şi reproducea minciuna aproape identic cu cea iniţială) şi te "vrăjea" prin scenarii doar de el cunoscute şi trăite ce aveau menirea unei fabulaţii. Inteligent, cu o oarecare detaşare de lumea reală (fiindcă trăia in fantezia mircului şi a lumii virtuale), comod din fire şi avar până-n pânzele albe reuşea totuşi cu greu să se facă "neplăcut" şi asta abia după muuult timp. Un tip la vârsta a doua (cred că deja face parte din această categorie) cu expresiile potrivite la momentele potrivite în speranţa de a impresiona o fată, reuşea însă nu cu cele într-adevăr inteligente. Îşi construia el farmecul lui prin discursuri care "dau bine" în cucerirea unei cucoane sau gagici (asta în funcţie de zona în care a zăbovit mai mult). Speech-ul lui pica pradă şi era disecat când dădea peste una' realmente cu potenţial în materia cenuşie. Mitomanul nostru devenea mic, îşi lua cu el vocabuarul de sărbătoare şi trecea la impresionat. Le "prostea" pe termen mai lung sau mai scurt (în funcţie de pregătirea fetei în cauză). Totuşi acest mitoman nu este din categoria celor care cred într-adevăr ce mint (asta o face din obişnuinţa de a se crede net superior intelectual sau altfel). Categoria gravă de mitomani e aceea populată de mincinoşi care cred tot ce scot pe gură. E grav, pentru că există riscul de a se trezi din himera şi utopia care a pus stăpânire pe ei şi vor da cu capul de realitatea rece şi ostilă.

Pe mine nu mai sunt revoltată de aproape 2 luni în care am învăţat că toleranţa şi ignoranţa, calmul şi detaşarea te aduc pe făgaşul normalităţii sufleteşti. Nu mai suferi pentru cuvinte nepotrivite spuse în momente de nervi şi nu mai ai ocazia să te exteriorizezi prin discursuri care nu îşi au rostul.

Ştiu că orice curs al unei vieţi petrecute în armonie, are, incontestabil un final de film american, happy ending. Când eşti în deplină concordanţă cu aşteptările pe care le ai şi cu sentimentele pe care le nutreşti, atunci este pur si simplu imposibil să nu fi împăcat cu tine însuţi. Scenariile (de autoregăsire) pe care mi le-am creat în urmă cu ceva timp, acum chiar mă definesc. Aceleaşi mărunte lucruri de altădată însă complet altfel. Am avut de învăţat din experineţele cu diverşi oameni care mi-au populat universul.

Uau. www.byebyebasescu.com Superba idee!

Uau. Splendid! Am găsit un site conceput dupa mintea mea şi de care mi-am dorit întotdeauna să existe. Acum "it's for real" - sunt impresionată de idee şi nu tocmai dacă finalitatea conceperii unei scrisori v-a ajunge într-adevăr la destinaţie. Cei care vreţi să vă luaţi rămas-bun sau adio de la Băsescu acum aveţi ocazia pe www.byebyebasescu.com . Aveţi şansa să scrieţi o scrisoare unui preşedinte. Eu am facut acest lucru şi sunt mulţumita chiar dacă nu v-a ajunge în faţa ochilor lui Băsescu.

Iată aici varianta mea de care sunt mândră :) :


Incompetenţă de lungă durată

Stimate Domnule Băsescu, (eu nu am vrut să las "stimate" dar aşa a fost conceput)

nici nu stiu de unde sau cum sa incep mai exact. Este totusi o scrisoare catre un presedinte. Trebuie sa ma abtin si sa ma stapanesc cand am sa va spun cat de revoltata am fost in ultima vreme de proasta guvernare. Inainte de toate d-nule Basescu vreau sa va comunic ca nu sesizez nici o calitate cu privire la persoana dvs. si nu gasesc nici macar un singur "argument" care sa va califice in functia de presedinte. Sa nu uitam totusi ca functia suprema in stat trebuie sa o detina un politician de-a dreptul competent in oranduirea bunului-demers in acest stat cu potential maxim de (,) dezvoltare. Acum ca am stabilit unele lucruri am sa imi tin speech-ul in scris, pledoaria pe acest monitor si lumea din spatele lui, daca tot nu am loc privilegiat in baile de multime. Stiu ca baia de multime e o adevarata placere pentru dvs. unde va puteti exterioriza pornirile (dansul horei de exemplu) si unde va puteti prezenta discursul (ante-scriptum de catre un sustinator si simpatizant de-al dvs.) cu acelasi inteles mereu si fara substanta. Un discurs simplist, banal care vrea sa sensibilizeze omul de rand (aici va dau dreptate: Romania e formata in mare din oameni simpli) si nu intelectualitatea, politicienii, demagocii etc. Va cred pe cuvant de ce apelati la un astfel de limbaj: este accesibil tuturor (si orice roman vrea sa inteleaga afirmatiile unui presedinte), se preteaza la o multime de indivizi cu astepari comune si care traiesc intr-un banal din punct de vedere intelectual, politic etc.Macar sunt "fericiti" in simplitatea lor. Lansati afirmatii in necunosinta de cauza (mai ales cu privire la Constitutie care ar trebui sa fie sfanta pentru dvs.) si ulterior va scuzati prin "erori de exprimare". D-nule presedinte aceste GAFE incomensurabile si iremediabile (vizavi de imaginea public-politica) va denigreaza ca politician (in primul rand) si va pune intr-o lumina proasta si complet nefavorabila. Aceste "erori" sunt pur si simplu inadmisibile mai ales ca vin din partea "celui mai mare om din Romania" (am pus ghilimelele de rigoare). D-nule Basescu de ce faceti promisiuni pe care nu le puteti indeplini sau respecta? Ce s-a intamplat cu indemnul dvs. si totodata cu sugestia dvs. ("Sa traiti bine!")? Nu am trait deloc bine si in inimile noastre a fost sadita nesiguranta, incertitudinea si amaraciunea unui trai (care s-ar fi dorit a fi mai bun decat cel anterior dvs.). In sufletul nostru s-a nascut treptat dezgustul si dispretul fata de guvernare si implicit de partidul din care faceti parte. Dati-mi exemple concrete prin care ati reusit sa aduceti un plus de valoare acestei tari, cum ati reusit sa ne ajutati macar putin, cum ati valorificat brandul de tara, valorile nationale si cum ati respectat interesul national!? De ce timp de 5 ani nu ati luat atitudine in sprijinul si progresul unui popor? Am reusit alaturi de dvs. sa cunoastem regresul, sa demitizam orice traditie si sa alungam tineretul spre alte tari din UE. (Aici tineret inseamna de la forta de munca apta sa lucreze in orice domeniu, apoi la intelectuali care sunt apreciati la adevarata lor valoare si nu in ultimul rand la genii. Da, avem genii si eroi in aceasta tara dar care ne parasesc fiindca aici sunt ignorati cu desavarsire). Aici v-as putea compara cu personajul din mitulul lui Sisif. Sisif a fost un "erou absurd", insa analogia pe care o pot face este urmatoarea: dvs.sunteti doar absurd nu si erou! De ce suntem mereu pe lista neagra a Europei, de ce datoriile noastre ca si stat nu sunt complet justificate? Unde s-au dus toti banii d-nule Basescu? Nu s-au suplimentat locuri de munca, nu a crescut pensia fostilor parlamentari sau a altora cu functii inalte, nu s-au finalizat autostrazi, nu s-au platit salarii la timp etc.)! Cum va explicati ca numerosi pensionari, anual (si mai ales in perioada sfarsitului de an) mor de foame si de frig? Cum e posibil ca acum, pe aceste vremuri grele de recesiune si criza politica sa se majoreze pretul la alimente (si automat la toate produsele transportabile), la benzina (cu 1 LEU, incredibil!) si la gaz!!!subliniez gaz!!!Ce fac cei care au centrala pe gaz? Cred ca s-a popus un genocid in Romania ca altfel nu-mi explic 'domle! Batrani care suporta varsta a treia doar de dragul copiilor (care ii ajuta cum pot) si al nepotilor, oameni varstnici care au mai ramas doar cu (,) credinta in Dumnezeu. Nu mai au speranta unei zile de maine domnule presedinte. Apoi urmeaza oamenii de varsta a doua care pentru o leafa modica si aproape decenta trebuie sa munceasca de sa se speteasca si apoi sa existe pur si simplu. Sa supravietuiasca, ca altceva nu le mai ramane din "achizitia" lunara: decat sa isi plateasca taxele si sa aiba "painea cea de toate zilele". Oameni multi traiesc cu 4-5-6 mil pe luna (in ideea ca nu fac excese,nu-si permit mofturi sau rasfaturi - toate sunt scumpe si s-au mai scumpit, nu-si permit un amarat de concediu o data la 10 ani, strang la ciorap pentru niste sarabatori crestine firesti) pentru a-si achita darile la stat. Colac peste pupaza, vine impozitul forfetar (care s-a dorit a fi o limitare de firme in vreme de recesiune?!?! o solutie pentru iesirea din impas?) care a doborat firmele mici sau in stadiul incipient de dezvoltare, neapucand sa faca profit. Statul ne ia dorinta de a ramane stabili, daca tot nu este posibil progresul.Asta e o solutie d-nule Basescu? Cand totusi cineva vrea si incearca sa se ridice din mizerie automat este aruncat in nisipurile miscatoare din cauza unui impozit in plus care nu-si avea rostul la ora actuala. Prin urmare indivizii cu minimul pe economie se lupta de la o zi la alta si ajung slab de ingeri, bolnavi de stresul existentei cotidiene. Incercati dvs. sa va descurcati cu 6 milioane si vedeti daca o sa mai "traiti bine". Nu in ultimul rand, cei mai importanti - tinerii 'domle! Forta de munca, absolventii cu vise si idealuri (si aici ma refer la cei care intr-adevar au invatat si nu au stat pe spatele parintilor sau au trecut cate un examen cu spaga s.a.m.d. - arhicunoscutele povesti din universitati cica de stat, dar care par a fi particulare) care se incadreaza la primul lor job: Somajul! Promitator viitor d-nule Basescu! Tineri si capabili, dornici si silitori stau acasa fiindca actuala societate promoveaza sistemul de nepotism si non-valori. Cat poate fi de frustrant si degradant acest lucru, constient fiind ca ai invatat pentru a avea acces intr-o ierarhie acceptabila si intr-un final diplomele sa atarne agatate pe un perete al casei si nicidecum al unei institutii! Cum sa nu parasesti tara asta? In asa conditii nemtii s-ar sufoca dupa 2-3 zile d-nule presedinte. Liceeni, care au capacitate intelectuala dar sunt modesti nu au dreptul sa urmeze o facultate de stat si cu renume pentru ca aceasta scoate la concurs (in cel mai bun caz, daca nu e pe dosare) numai locuri "cu taxa" nu si bugetare (doar cateva, putine de tot). Bani, spaga, mita pe banda rulanta. Bogatasi "fruntasi" care sfideaza eminentii. Modestii competenti spera si raman cu speranta. Cu atat raman! La sfarsit studiilor toata gloata de cotizanti sau silitori se aleg si fara cunostinte si cu mai putini bani (ca doar le-a secat portofelul) si someri peste toate neajunsurile. Creierul mi-e supravascularizat si imi abunda in idei pe care vreau sa le astern aici. De aceea incerc sa raman coerenta in exprimari si destul de precisa. Imi vine greu pentru ca prea multe as avea de spus. Va rog sa va puneti in situatia unui simplu angajat pe un salar de maxim 6,5 milioane de lei vechi care are o nevasta somera si 2 copii de crescut. Nu este cazul meu, dar cunosc undeva pe cineva cu "statutul" acesta. Taxe, impozite, alimentatie etc. Apoi, nu stiu de ce trebuia dvs. sa reliefati un adevar general valabil: toata lumea stie ca iarna nu-i ca vara, iar pentru asta nu trebuia sa ne prezentati constatarea prin aceasta sintagma care a fost menita sa aiba "priza la public" fiindca da bine la auz o "glumita". Altceva d-nule Basescu, intr-o fraza cand pomeniti de un "el" in privinta de a avea ceva, corect se spune "el sa aiba" nu "el sa aibe". V-am urmarit intr-un discurs si de trei ori (!) ati spus asa. A fost tot o "eroare de exprimare"? Hmmm... Stati asa ca nu am terminat: nu spune nimeni ca distractia ar trebui sa va displaca, insa aceasta se face in concedii sau strict acasa (unde nu locuiesc paparatii sau jurnalistii). Pe vremuri de astea, noua, cetatenilor simpli, nu ne arde sa dansam hora, sincer va spunem. Asta stiu ca nu facea parte din planul dvs., insa a fost tot o "destindere" pentru a scapa de incordare, nu-i asa? Si totusi concediul vine dupa 22 noiembrie la dvs.Inca putina rabdare. Apoi, lasati poetii sa faca versuri. Pe dvs. sincer cred ca v-au parasit muzele sau efectiv stati prost la capitolul inspiratie din unele stihuri fortate sa rimeze. Stim ca orice presedinte poate plange, insa dvs. sunteti prea sensibil si ati plans de mai multe ori. Atunci ce sa zicem de razboaiele care au inca loc, unde mor oameni sau isi risca viata (tot pentru bani)? Nu ati plans atunci cand s-au intors A-CA-SA mai multi morti decat vii. Vi se pare moral sau firesc sa va "gradati" numele pe clopotul de la Cotroceni? A fost o tehnica de manipulare in masa prin religie intr-o baie de multime specifica dvs. Nu am sa mai aduc aminte aici de dosarul "Flota". Stiu ca sunteti satul sa il tineti (in suflet) uneori la cat este de greu! Stiu ca am facut aici un amalgam de revolte si frustrari pe care le-am "adunat" datorita dvs. si a sistemului care ne-a vandut iluzii si sperante (si acestea impozitabile bineinteles). Sunt aproape de incheiere si v-as sugera pentru inca cateva zile cat mai detineti prima functie in stat sa fiti corect, responsabil si sa nu mai ridicati interesele personale mai presus de toate. Luati in calcul interesul national si spalati masca patata de vreme, circumstante si contexte pentru a ramane o fata curata si demna. Uneori, mitomania se vindeca (macar partial daca nu definitiv) sau cel putin are un antidot cu care se trateaza: adevarul - indiferent cat ar fi de greu de acceptat. Nu mai fiti ahtiat de putere fiindca nu mai reusiti sa asimilati realitatea ci sa deveniti incompatibil cu aceasta. V-ati aflat 5 ani in functia suprema in stat si nu ati demonstrat nimic! Prin urmare nu mai alergati in cursa prezidentiala caci sansele de castig devin minime. Foarte multe as mai avea de spus insa ma limitez aici. Stiu ca sunteti un VIP cu statut de politician si nu aveti timp pentru lecturi de la cetateni. Ma rog eu, la cel de sus macar sa va citeasca cineva doar 5 randuri din scrisoarea mea catre dvs. As fi tare incantata sa stiti ca exista multi ca si mine cu privire la persoana si imaginea pe care o afisati cu impunere si agresivitate. Era sa omit ceva de importanta majora. Nu mai plagiati sintagma de "bun-simt" regasita in sloganul campaniei domnului Crin Antonescu. Si asa nu va este cunoscuta acceptiunea termenului "bun-simt" (care implica respect, decenta, onestitate s.a.m.d.). Si acum, ca sa va agit putin agonia (ce a pus stapanire pe dvs. pana la epuizarea fizica si psihica) va spun ca votez cu Antonescu din diverse motive. Prin urmare sunt cu una (o persoana) in minus la dvs. pe lista si mai sunt muuuulti ca si mine. Pentru a termina de rasucit cutitul in rana, am sa pun sare pentru vindecare si cu tot respectul va spun ca locul dvs. e pe mare: pe vapor se poate juca hora, se poate bea cate un şpriţ, e timp suficient pentru versuri (poate deveniti un poet remarcabil) asta in cazul in care nu exista atacuri teroriste. :)) Total lipsita de simpatia pentru dvs. si complet detasata de afiniti basesciene va spun de pe acum adio, caci dupa 22 noiembrie (cel mai rau caz 6 decembrie) politica dvs. va fi de domeniul trecutului, scrisa in istoria unui jurnal marinaresc. Sa nu uitam ca inainte de toate la noi in tara e criza morala! Nina Sovre, Baia Mare, 24 de ani.

Soft feeling

Nu intrebati de ce, nu intrebati nimic. O miscare a sufletului si atat! O melodie care imi provoaca emotii, versurile imi aduc aminte de momente si clipe superbe traite candva, undeva cu mai multi. Si daca tot am reusit sa ma schimb (dupa spusele unor persoane, si desi am lucrat mult la asta se pare ca am reusit), piesa asta e un feeling anterior, un fior care si acum ma trece cand ascult rimele...Pe langa toate, poate ca si munca pe care o fac acum, serviciul meu nu imi mai permite sa am timp de ganduri care nu erau potrivite si care ma revoltau peste masura asteptarilor. In timp am invatat efectiv ca unii priteni te pot rani mai mult decat te poti astepta. Am invatat ca indiferenta unor persoane doar si inca puternic, dar se stinge intr-un final cand constati ca un priteten bun nu iti tranteste totul in trecut. Am vazut ca nervii consumati inutil in certuri banele nu aduc nimic benefic si nu consoleaza catusi de putin un suflet ranit. Am observat ca atunci cand ma gandesc doar la momente fericite si imi incep ziua pozitiva si optimista, atunci pot misca muntii din loc. Ca atunci cand uneori imi vine sa pun mana pe telefon, ma abtin (si nu pentru a renunta la incapatanare) ci pentru ca as comite o gafa, eroare incomensurabila si iremediabila. Am invatat ca cineva care te iubeste e mereu aproape de tine oricum si de oriunde indiferent de situatii si contexte. Am vazut cat e de usor sa stergi cu un burete ani in care s-au adunat bucurii si lacrimi, fericiri si tristeti, boala si singuratate. In tot acest timp am trait pentru a ma schimba, pentru a lucra la sensibilitate si sentimente. Nu e usor, dar merita efortul sa fi ce iti doresti. Am invatat ca plantele pot face minuni, ca iubire invinge obstacolele, ca pentru unii banii sunt mai presus de orice, ca parintii au de cele mai multe ori dreptate. Am vazut ca anumiti oameni dupa punct nu pun si virgula - nu regreta niciodata nimic, nu iarta, nu ofera o a doua sansa (cum am facut eu desi m-am ars si a doua oara), nu-si doresc sa-si completeze trecutul cu prezentul etc. Doamne cate am invatat in ultimul timp si cat ma bucur ca am avut parte de lucruri care sa ,a determine sa privesc lumea altfel. Multumesc celor care m-au sprijinit in schimbare si celor care au sesizat asta. Stiti ca un gand persistent, in care credeti cu adevarat chiar devine realitate? Da, asa este!

Noi vrem respect

Acesta este titlul campaniei Realitatea. Şi suna cam aşa:


Noi nu ne facem, de obicei, auziţi.

Noi nu ieşim în faţă.

Noi ducem, în tăcere, România în spate.

Noi mergem la spital cu teama că e ultimul drum.

Noi suntem mereu pândiţi de moarte pe şoselele groazei.

Noi vedem cum şcoala românească se prăbuşeste.

Noi trăim, după o viaţă de muncă, umilinţa bătrâneţii în sărăcie.

Noi ne naştem cu şpagă şi murim cu ea.

Noi vedem cum justiţia îi scapă mereu pe şmecheri.

Noi suntem cei abandonaţi de politicienii care au grijă doar de ei.

Noi nu mai avem încredere în aceşti oameni care s-au obişnuit să ne mintă.

Noi suntem speriaţi de lipsa lor de viziune, de voinţă şi de caracter.

Noi ne simţim în pericol.

Noi trebuie să rupem tăcerea.

Noi trebuie să ducem România înainte.

Noi nu vrem funcţii şi nici putere.

Noi nu cerem nimic.

Uşor trist, pesimist şi negativist prezentul acesta subliniat de Realitatea, însă cu totul adevărat şi sincer. Avem posibilitatea de a aduce o schimbare împreună, de a opta pentru un viitor mai bun, de a ne bucura de luările de poziţie ale unui presedinte competent, vertical şi onest, care pune mai presus de toate interesul national şi nu cele personale. Funcţia supremă în stat ar trebui acordata unui politician integru, altul decât cei de până acum (care au fost mitomani, parveniţi, incompetenţi şi axaţi pe interesele personale). Prin urmare, trebuie să vedem şi faţa poyitivă a lucrurilor şi să construim împreună o realitate accesibilă, promiţătoare şi de bun augur. Decizia stă în mâinile cetăţenilor pentru a-şi exprima părerea la vot. Faptul de a nu se prezenta la urne este un gest de laşitate şi nu îşi cunosc drepturile (dar nu obligaţia ce-i drept)de cetăţean neconştient fiind de importanţa pe care o are o ştampilă. Fac apel la toată lumea să se prezinte la vot, să puna ştampila pe un candidat real echilibrat şi responsabil. Dacă e totuşi indecis un cetăţean trebuie să ştie că are la îndemână (presă, internet, televiziune etc) informaţiile necesare pentru a-l ajuta să se hotărască, dar este imperios necesar să se prezinte la cabina de vot. Am fost îndoctrinaţi să acceptăm un regim politic şi o scena politică de blamat care ne-a redus încrederea la minim şi mai ales dorinţa de vota. Să nu uităm totuşi că schimbarea este suprema noastră şansă pentru un viitor mai bun, să alegem "altceva" e un progres şi o necesitate. Optiunea noastra reprezintă speranţa în mai bine, dorinţa de dezvoltare şi de apreciere a adevăratelor valori care ne completează existenţa. Tot aici am să menţionez faptul că nu am fost niciodată fan Paraziţii, nu i-am ascultat cu plăcere deosebită niciodată până acum pentru că nu este stilul meu de muzică. Însă, sunt complet surprinsă (şi în mod plăcut bineînţeles) că îşi aduc contribuţia în cadrul campaniei Noi vrem respect iniţiată de Realitatea. Nici postul acesta de televiziune nu este cel preferat de mine fiindcă prin personajele pe care le deţine, aceştia devin accizi, duri, ostili şi chiar agresivi prin afirmaţiile pe care le fac. Cert este că susţin şi sunt de acord cu aceasta campanie, deşi ar trebui uşor modelată şi modificată privind unele aspecte. Pe de altă parte subliniază faptul că înainte de toate ne dorim respect şi ulterior să ne facem auziţi ş.a.m.d. Acum, vă las în compania celor de la Paraziţii care prin versurile lor trebuie să schimbe atitudinea cetăţenilor comozi şi neîncrezători că toate lucrurile de până acum se pot schimba. Sesizaţi de asemenea sintagmele şi cuvintele din versurile finale, unde întâlnim replica băsesciană "iarna nu-i ca vara", EBA-nismul superficial şi agramat "succesuri" etc.



V-am pupat cu respect până data viitoare! ;-)

Prima zi de iarnă din toamna aceasta

Azi a nins pentru prima dată toamna aceasta. Se pare că iarna vine mai repede de cum ne-am fi asteptat. Eu m-am procopsit cu un guturai de nota 10. E bine, că am şi uitat cum e să fi răcită. Sau poate e virusul A/H1N1 de la gripa A1H1 pe care am contactat+o de la TV. E obligatoriu nenorocitul ăla de vaccin pentru toţi românii, dar dacă eu nu vreau să-l fac, ce pot să-mi facă? Trebuie să-şi scoată banii şi să îl vândă sau ce sunt aşa de disperaţi? Acum, aici, am să vă aduc la cunoştinţă unele informaţii pe care l-am primit şi eu într-un mail cu ceva timp în urmă pe această temă. Şi tare mi-e că se adeveresc vorbele din scrierile de mai jos. Deci, luaţi cu seamă şi optaţi pentru o decizie care merita. Pentru a se reduce populaţia globală şi pentru a avea loc un genocid, virusul se contactează tocmai în momentul vaccinării. O femeie britanică cu o funcţie înaltă din compania unde lucra a fost concediată în urma afirmaţiilor ei cu privire la gripa A H1N1. Dar totuşi, ideea era că a început iarna mai devreme ca oricând, cu frig de-ţi intră până-n oase şi cu seri întunecate mult prea devreme. De mai eram acum copil, stăteam la gura sobei cu bunica care avea veşnic treabă şi-şi mai tragea sufletul la foc să se odihnească şi să se păzească de ger, mâncam dovleac copt facut numai de ea şi ne fierbea câte o căniţă de vin cu scorţişoară. Când întreceam limita admisă şi ne sticleau ochii în cap şi râdeam de nu ne mai puteam opri, ne curăţa câte un măr, tot aşa - copt sau fript şi ne punea miere de albină. Dar din nefericire acum nu mai e ca atunci, şi dacă ar mai fi să merg şi să stau la bunica farmecul nu mai e acelaşi şi pe alocuri spiritul sărbătorilor de iarnă şi atmosfera nu mai e aceiaşi. Pe lângă faptul că am crescut, tradiţia s-a demitizat uşor si tot ce a fost odată acum nu mai poate fi. Postmodernitatea, ritmul alert de trai, consumerismul supra-abundent şi multe alte aspecte reduc din farmecul anilor de odinioară. Mi-aş fi dorit ca şi copiii mei să prindă sau să guşte copilăria la fel cum am făcut-o eu, dar prea sunt sigură că acest lucru devine imposibil. Ne jucam cu tot ce apucam, de la nisip şi pământ, până la apă şi pietre. Eram fascinaţi de natură şi de păpuşi mari cu ochii albaştri la care le făceam hăinuţe. Atunci ne creştea imunitatea şi nu ştiam de Barbie şi pistoale, dinozauri sau arme. Avem jucării puţine la care ţinem din toată inima şi le îngrijeam. Zburdam pe afară neînfofoliţi în tone de haine ci cu strictul necesar, iar bunicul ne ajuta să construim omuleţi de zăpadă şi tunele prin care să trecem complet fascinaţi de ceea ce am zidit. Seara la sanie era demenţial. Nu simţeam frigul, nu oboseam niciodată, purtam câte trei perechi de bujori în obraji, mănuşile şi pantalonii ne erau uzi de la atâtea căzături. Nu simţeam durere, griji. Admiram zăpada care pentru noi în fiecare an era un miracol. Ne improvizam schiuri din lemne, saci umpluţi cu fân pe post de sanie şi făceam bob-ul specific. Bunica ne aştepta cu paturile calde şi haine de schimb. Ne trăgea la fiecare câte un pupic mare şi ne punea la somn cu o anumita autoritate, de ne era frica dacă nu adormeam. Ce mai, vremuri de basm şi de film, clipe şi momente de vis şi amintiri imposibil de uitat. Asta e copilăria autentică, nu cea promovată în această societatea de consum suprasaturată de oraş, jucării ce incită la agresivitate, desene animate la fel de agresive ş.a.m.d.

Voi cu cine votati pe 22 noiembrie?

Făcând abstracţie de activitatea mea zilnică şi având în vedere faptul că în fiecare zi mă documentez, informez şi delectez cu o sumedenie de site-uri cu tematică politică, m-am gândit să fac o postare cu referire la candidaţii ce s-au lansat în cursa prezidenţială hotărâţi fiind să câştige postul pentru prima funcţie în stat. Prin urmare, cei care optează pentru postura de preşedinte sunt Mircea Geoana, Traian Băsescu, Sorin Oprescu şi Crin Antonescu. Pe ceilalţi nici nu i-am mai luat în calculul de mai sus, dar fac aici o excepţie şi am să-i prezint succint: Nati Meir, George Becali, Vadim Tudor (care îşi va anunţa oficial candidatura pe 17 octombrie). Am să fiu obiectivă şi subiectivă în acelaşi timp. O să trec în revistă succint şi la obiect câteva aspecte despre fiecare şi voi concluziona cu o părere personală evident. În primul rând, d-nul Vadim Tudor este rezultatul unei "supraculturi" nestăpânite, a unor speech-uri blamabile, vulgare, obscene şi incontestabil neadecvate. E paranoic în lansări de afirmaţii şi atacuri la persoane. Nati Meir e o glumă politică în circul politic actual. Optează când pentru Monica Columbeanu, când pentru Oana Zăvoranu în stafful pentru campania electorală. Dacă şi dânsele se pricep la politică, atunci înseamnă că şi eu ştiu chineză. Asta da imagine pentru un viitor preşedinte! Nu se mai termină show-ul între Moni şi "Querida". Oh, come on guys! Să fim serioşi şi să evităm un alt circ, pe lângă cel existent. Apoi, războinicul luminii nu e pentru scaunul de la Cotroceni cum nu sunt eu profesoară de chineză. O fi câştigat el la europarlamentare, dar totuşi fraţilor. Ne trebuie preşedinte nu cioban, "VALIZE", pupător de icoane etc. Când va afla d-nul Becali toate atribuţiunile unui preşedinte, oare limbajul lui va avea mult de suferit. Apropo, că sunt foarte curioasă cum se traduce "hahaleră" pe engleză, în caz că dispune de un astfel de vocabular la Bruxelles sau Strasbourg. Revin acum la Traian, că tare îmi e lehamite de ultimii 5 ani în care s-a perindat prin ţară făcând baie de mulţime, dansând hore, înjurând câte un ziarist, trăgând câte un şpriţ. Nu spune nimeni, că e şi el om, dar politica e politică frate - nu e horă, dans din buric, mahala etc. Nu cred că mai are rost să spun cum a contribuit în scandalul "Flota", destrămarea coaliţiei şi multe altele. N-are nici o şansă să mai ia un mandat. Prea ne-am săturat toţi de acest mitoman care minte cu privirea fixă şi fără clipiri. Prea multe promisiuni în van, scandaluri politice, spectacole de prost gust şi jocuri murdare. Boc ce îl mai susţine, că doar asta îi e meseria: să fie valetul, sclavul şi ascultătorul actualului preşedinte. "Portocalii" ne-au aduc într-un impas şi într-o situaţie iremediabilă până pe 22 noiembrie când trebuie să se producă p schimbare. Actuala guvernare ne-a vândut iluzii şi speranţe, ne-a adâncit în recesiune şi ne-a servit pe tavă criză politică cu două luni înainte de alegeri. Coaliţia după o sarcină de 9 luni a avortat spontan dar voluntar. Mi se pare abuzivă această destrămare când ţara arde şi babele se piaptănă. Geoană a fost etichetat "prostănac" de Ion Iliescu. O fi fost el ambasador la Washington dar pur şi simplu nu are stofă de preşedinte. Vorbeşte mult şi inutil, ne minte la fel de mult dar totuşi într-o manieră mai "decentă" decât Basescu şi totuşi nu are şanse. Cetăţenii îşi doresc o schimbare majoră, prin urmare nu-i mai doresc la guvernare pe social democraţi sau democrat liberali. Cetăţenii s-au săturat de lansări de afirmaţii, acuze, ostilităţi - avem nevoie de fapte concrete şi realizabile, nu avem nevoie de utopii. Crin Antonescu este cel mai potrivit candidat pentru funcţia de preşedinte. În primul rând are un trecut curat, nu este implicat în scandaluri politice, este integru şi diplomat. Vine cu soluţii potrivite la momentul potrivit şi este hotărât să schimbe România asigurându-ne un viitor mai bun. Este vertical, responsabil şi echilibrat. Sunt câteva din puţinele calităţi pe care trebuie să le aibă un bun politician şi preşedinte. Este alegerea ideala şi speranţa noastră pentru a dezvolta această ţară cu potenţial. Fără doar şi poate eu pe Crin Antonescu am să-l votez şi în turul doi fiindcă am încredere în competenţa lui. Cu PNL la guvernare, alături de idei liberale şi open-mind ne va fi mult mai bine. Pentru asta trebuie să fim radicali şi cinstiţi cu noi înşine dacă ne dorim respect.

Goodbye

Iţi mulţumesc că mi-ai deschis ochii să văd adevărata persoana din tine. Iţi mulţumesc că ţi-ai dat masca jos ca să poată ieşi la iveală adevărata ta faţă. Oricum ţi-a luat ceva timp pentru a te pronunţa într-o sentinţă. Îţi mulţumesc că mi-ai demonstrat ce fel de caracter ai ascuns timp de caţiva ani. Îţi mulţumesc că ai avut timp doar de problemele tale şi că nu mai aveai nevoie şi de altele în plus. Îţi mulţumesc pentru faptul că la un moment dat ai facut parte din viaţa mea şi că am avut unele lucruri de învăţat de la tine. Îţi mai mulţumesc pentru faptul că ai fost prezent în unele situaţii în care aveam nevoie de ajutor şi pentru muuulte altele.Îţi mulţumesc pentru faptul că m-ai facut să văd cât de schimbători pot fi oamenii, cât de ostili şi inconsecvenţi. Dar în ultimul rând vreau să îţi mulţumesc pentru hotărârea ta radicală, ireconciliabilă şi finală.

Relativ feminina, dar nu feminista!

Da, pot sa spun ca sunt feminina cu toate ca port blugi si pantaloni si ca ma imbrac mai mult sport decat clasic sau business, daca tot nu mi se impune sau cere serviciul (acum usor elegant daca tot am un job :P). Ma machiez dar nu in mod excesiv si nu in fiecare zi ci doar cand am chef pentru o "opera de arta" dar nu in sensul de zugraveala ci de combinare a nuantelor (nu in mod abundent) sau cand am o importanta ocazie (intalnire). Unghiile nu sunt niciodata nearanjate, doar in exceptii extraordinare cand efectiv nu am avut timp, tot asa, pentru o "opera de arta". In rest, ma comport nu chiar ca o lady, pentru ca nu am unde sa imi etalez etichetele de eleganta proprie (of, of, modestia asta de domnisoara cizelata :-j) si feminina, dar nu neaparat prin vestimentar ci prin atitudine si impunere. Dar, una e sa fi feminina si nu la extrem fiindca in zilele noastre oricum nu ar fi posibil la o leafa modesta :D si cu totul alta mancare de peste e sa fii feminsita. Adica sa fi de partea femeilor, sa tii cu ele si sa le sustii mai ales din cauza ca sunt femei. Bineinteles, asta nu inseamna ca sunt prietena cu misoginii sau le displac pe cele care sunt feminsite cu dedicatie de-a dreptul. Barbatii nu sunt mai tari doar pentru ca au ceva intre picioare sau doar pentru ca pot sa presteze diverse servicii si activitati (in acceptiunea de meserii) care nu s-ar mula pe natura unei femei, indiferent de caracter. Barbatii nu sunt superiori datorita faptului ca sunt eroii unor razboaie, ca nu plang la fel de repede ca o femeie, ca majoritatea au functii de conducatori (in posturi de presedinte si nu numai). Cei mai buni bucatari sunt barbatii, cei mai multi scriitori sunt de sexul masculin si multe alte exemple as putea mentiona aici. Ideea este ca, feminsitele, indiferent daca au sau nu dreptate cu privire la statutul unei femei in societate si nu numai, isi sustin persoanele de acelasi sex cu ele. Nu neaparat ca se cred superioare, dar cu siguranta cred ca sexele (barbatii si femeile)intre ele sunt egale. Avem egalitate relativa de drepturi vizavi de barbati, dar nu suntem egale cu ei. De fapt, aici nici nu se pune problema unei egalitati, superioritati sau inferioritati. Pur si simplu, un barbat niciodata nu va putea face ce face o femeie ( sa de-a nastere de exemplu). Apoi e chestia cu joburile care e diversificata, ampla si complicata. O sa vedem rar, dar rar o femeie preot de exemplu, cu toate ca exista, la fel cum vedem rar un barbat pe post de cosmetician (la epilat mai ales). Am dat exemplele cele mai evidente care mi-au trecut prin minte. Feminstele convinse zeifica femeia, o idolatrizeaza si o aduc la rangul de mica "regina" doar pentru ca e femeie in primul rand si apoi pentru ca poate sa faca ce face si un barbat nefiind deloc mai prejos. Nu am inspiratia necesara sa ma exprim adecvat, dar cred ca e destul de clar ce vreau sa subliniez. Apoi ce nu imi mai place la femei, fete in general: atunci cand se intalnesc si etaleaza o poveste siropoasa de amor petrecuta noaptea trecura cu iubitul, le relateaza cu lux de amanunte intimitatile si picanteriile, comparativ cu barbatii care sunt sumari, succinti si la obiect. Nu spun ca detaliile nu sunt importante, dar nu in contextul in care l-am precizat eu mai sus. Nu stiu, dar pur si simplu sexul tare e altfel, sunt mai chibzuiti parca si mai cu picioarele pe pamant.Nu sunt asa rautaciosi si egoisti precum femeile. Desi, de multe ori sunt mai sensibili decat o femeie, dar nu se arata, iar atunci cand sufera cu adevarat, chiar sufera in interiorul lor. Am observat din mai multe "exemplare" ca ei in schimb, suporta mai greu o durere, atat de natura sufleteasca cat mai ales fizica. Se vaicaresc mai mult decat o femeie atunci cand ii doare ceva. In schimb, sunt mai rezervati decat sexul slab. Sunt mai impunatori, dar si se cred superiori femeilor. Bine, s-ar putea scrie aici un roman despre natura complexa si diferita dintre sexe, dar vreau sa spun ca eu nu sunt de partea femeilor de cele mai multe ori pentru ca stiu cum sunt si am vazut asta in "n" cazuri intalnite. Nu inseamna ca le detest, dar in procentaj ocupa 40%. Restul de 60 e pro masculin.

În câmpul muncii

Nu am de gând să vă spun unde lucrez, că nu vreau să credeţi că e un post de fiţe şi poate nu am dreptul să fac reclamă, însă cert e faptul că activitatea întreprinsă e complexă şi solicitantă! M-a pus cel de sus să mă implic şi acum că am intrat în horă, trebuie să joc, dar de ştiam că nu ştiu "dansul" ăsta, poate că reflectam un pic mai bine înainte de acceptare. Dar cel mai important e că îmi place şi asta mă bucură, iar colectivul e de nota 20, cu toate că nu am tangenţă de foarte lungă durată cu ei în decursul unei zile de muncă. Măcar mai am timp să uit de unele necazuri şi amăgiri, să trec cu vederea peste unele neînţelegeri din trecut şi să iau o gură de agitaţie care să mă ţină ocupată oricât timp e nevoie. Şi totuşi în mine sălăşluieşte o linişte agonică încercând să accept toate nedreptăţile vieţii. Am văzut că indiferenţa rezolvă cele mai multe probleme şi cred că am să o aplic şi de această dată în unele situaţii. O linişte care mă apasă de fiecare dată când mă pun noaptea târziu sa adorm în propriile-mi gânduri. Nu e nimeni lângă mine să-mi disturbe tăcerea profundă. Şi-mi închiriez viaţa la cei cu care îmi umplu zilele, cu care mă întâlnesc dimineaţa la o cafea, cu care vorbesc la telefon şi cu care lucrez. Mă predau cu aşteptările mele la ei, toti cei care îmi zugrăvesc universul şi-mi populează lumea cu glume şi vorbe de duh. Mă dau în chirie la toţi cei care mă ascultă şi vor ca o parte din destinul meu să fie al lor, doar s-o iscăli altfel o filă din jurnalul vechi de 24 de ani. Alţii îşi rescriu soarta prin puterea lor de a-şi schimba radical viaţa şi de a se schimba pe ei înşişi. Peniţa scrie la comanda lor într-un jurnal cu totul nou, care începe o nouă poveste, un nou început, o nouă viaţă. Şi sumedenia de gânduri care mă inundă mă determină să devin radicală pentru mine, pentru schimbarea ce se produce treptat. Fac aceleaşi lucruri obişnuite şi câteva în plus, doar că altfel, complet altfel. E greu să vrei să te schimbi şi e al naibii de greu să şi reuşeşti...Şi ca toate să-şi aibă rostul, melodia pentru starea spirituală de moment şi care mă autodefineşte în clipa de faţă este: