Azi este ultima zi din acest an, ultimele căteva ore din 2009. Cele 365 de zile care au trecut, m-au determinat să râd, să plâng, să iubesc, să fiu dezamăgită, să am eşecuri profesionale dar şi împliniri mărunte, dar mai ales să visez cât mai mult. Un an în care visele s-au înmulţit, iar câteva s-au materializat dar nu în forma lor dorită.
Un an în care am acumulat informaţii, m-am edificat, am "crescut", m-am schimbat, am învăţat diverse, am legat prietenii uşoare, dar altele s-au "fisurat" cu o finalitate totuşi de "continuitate". Am citit, am văzut filme, am dansat si am cântat. Am făcut de toate, tot ce se poate într-un an calendaristic, am sperat atât de mult încât speranţele mele nu au murit. Am făcut planuri, fără realizări, am muncit pe de gratis, dar am avut şi satisfacţii. Am cunoscut oameni minunaţi şi persoane mai puţin "impresionante" prin substanţă.
Voi începe 2010 cu încredere, cu toate că sunt sceptică pe alocuri, presimt o victorie în viitorul meu apropiat indiferent de domeniul vieţii. Presimt că lucrurile vor lua o turnură plăcută, fiindcă aşa îmi doresc să se întâmple. O să las în urmă absolut tot ce nu mi s-a îndeplinit şi o să descopăr în totalitate sursa care a dus la stagnarea stărilor mele de spirit. Deja sunt motivată să nu mă mai gândesc la nimic din ce a fost, la tot ce m-a "dezamăgit" şi să merg mai departe cu privirea înainte.
Începutul de an o să-l petrec alături de o parte din pritenii de odinioară, într-o atmosferă călduroasă. Cred că aşa va fi. Buretele lui 2009 a şters deja tot ce a fost neplăcut şi a păstrat poveştile frumoase scrise cu cretă pe calendarul lui 2009.
Viitorul sună bine, împotriva celor spuse de alţii. Eu tind să cred în continuare că anunţurile rele vor rămâne o glumă proastă şi că vom avea parte de un an mult mai "măreţ" decât cel anterior.
Vă doresc tuturor de pe acum Un An Nou Fericit şi La Mulţi Ani. Să fiţi iubiţi de cei pe care-i iubiţi, respectaţi de semenii voştri, harnici şi apreciaţi, darnici şi zâmbăreţi chiar şi atunci când sunteţi trişti, bucuroşi din lucruri mărunte, mai buni şi mai veseli ca oricând. Dacă vă doriţi cu adevărat, atunci vă felicit de pe acum!
joi, 31 decembrie 2009
marți, 29 decembrie 2009
Mulţumesc
Vreau să îi mulţumesc la Samira şi pe această cale publică şi "oficială" pentru că mi-a oferit "Atlas de mitocănie urbană". Aseara m-am bucurat enorm cu acest prilej. Dar cel mai dor îmi era de felul ei de a fii, de aceeaşi veche prietenă din liceu cu care am trăit muuulte în diferite contexte şi circumstanţe. Prezenţa ei face tot farmecul unei discuţii.
Îi mulţumesc pentru că este ea aşa cum a fost "pe vremuri". O apreciez şi o admir pentru multe şi sper că ştie asta. Eu i-am spus-o şi cu alte ocazii.
Aşa că, mersi Sami pentru tot!
Îi mulţumesc pentru că este ea aşa cum a fost "pe vremuri". O apreciez şi o admir pentru multe şi sper că ştie asta. Eu i-am spus-o şi cu alte ocazii.
Aşa că, mersi Sami pentru tot!
duminică, 27 decembrie 2009
Pentru că...
Pentru că optimismul tău e o boală care se ia
Pentru că avem plăceri diferite
Pentru că eşti încăpăţânat ca şi mine
Pentru că mă contrazici când am dreptate
Pentru că nu ştii să dansezi şi vrei totuşi să înveţi
Pentru că te imit intenţionat şi tu te oftici
Pentru că faci multe gesturi de ajutor
Pentru că mă citeşti de fiecare dată
Pentru că mă apreciezi pentru ceea ce sunt şi nu pentru ceea ce aş putea deveni
Pentru că mi-ai spus asta indiferent dacă în glumă sau în serios
Pentru că mă intimidezi cu întrebări neaşteptate
Pentru că nu ştii că mă fascinezi
Pentru că nu-ţi spun ceea ce simt
Pentru că eşti frumos în felul tău
Pentru că ai farmec fără să vrei
Pentru că eşti altfel de cum aş vrea eu să fii
Pentru că eşti atât de diferit
Pentru că preferi un vin bun înloc de orice altceva (alcool)
Pentru că eşti mereu atent la detalii
Pentru că nu-mi faceai uneori pe plac
Pentru că îmi cunoşti defectele şi mi le accepţi
Pentru că te plac exact aşa cum eşti
Pentru că nu ai schimba nimic la mine
Pentru că mi-ai spus indiferent dacă m-ai minţit sau nu
Pentru că nu aş schimba nimic la tine
Pentru că mă asculţi
Pentru că nu răspunzi prin întrebări
Pentru că ştii să mă faci să râd
Pentru că adori femeia în general
Pentru că faci glume multe
Pentru că ştii să te faci înţeles
Pentru că ai o viaţă care pare perfectă
Pentru că eşti sincer şi niciodată jignitor
Pentru că te porţi copilăreşte de multe ori
Pentru că la început îmi erai indiferent
Pentru că roata se învârte
Pentru că nu credeam că o să prind atâta drag de tine
Pentru că eşti cum mi-aş dori şi eu să fiu pentru moment
Pentru că toate cele de mai sus te compun!
Pentru că avem plăceri diferite
Pentru că eşti încăpăţânat ca şi mine
Pentru că mă contrazici când am dreptate
Pentru că nu ştii să dansezi şi vrei totuşi să înveţi
Pentru că te imit intenţionat şi tu te oftici
Pentru că faci multe gesturi de ajutor
Pentru că mă citeşti de fiecare dată
Pentru că mă apreciezi pentru ceea ce sunt şi nu pentru ceea ce aş putea deveni
Pentru că mi-ai spus asta indiferent dacă în glumă sau în serios
Pentru că mă intimidezi cu întrebări neaşteptate
Pentru că nu ştii că mă fascinezi
Pentru că nu-ţi spun ceea ce simt
Pentru că eşti frumos în felul tău
Pentru că ai farmec fără să vrei
Pentru că eşti altfel de cum aş vrea eu să fii
Pentru că eşti atât de diferit
Pentru că preferi un vin bun înloc de orice altceva (alcool)
Pentru că eşti mereu atent la detalii
Pentru că nu-mi faceai uneori pe plac
Pentru că îmi cunoşti defectele şi mi le accepţi
Pentru că te plac exact aşa cum eşti
Pentru că nu ai schimba nimic la mine
Pentru că mi-ai spus indiferent dacă m-ai minţit sau nu
Pentru că nu aş schimba nimic la tine
Pentru că mă asculţi
Pentru că nu răspunzi prin întrebări
Pentru că ştii să mă faci să râd
Pentru că adori femeia în general
Pentru că faci glume multe
Pentru că ştii să te faci înţeles
Pentru că ai o viaţă care pare perfectă
Pentru că eşti sincer şi niciodată jignitor
Pentru că te porţi copilăreşte de multe ori
Pentru că la început îmi erai indiferent
Pentru că roata se învârte
Pentru că nu credeam că o să prind atâta drag de tine
Pentru că eşti cum mi-aş dori şi eu să fiu pentru moment
Pentru că toate cele de mai sus te compun!
Au trecut sărbătorile
A trecut şi Crăciunul. A trecut şi abundenţa şi mâncatul excesiv pe la neamuri şi prieteni care nu vor să înţeleagă că efectiv eşti plin la refuz şi nu mai încape nimic. "Dar cum? Trebuie să serveşti ceva ŞI la MINE. Nu mă poţi refuza, tocmai acum când m-am pregătit atât ş.a.m.d.". Şi uite aşa se înclină balanţa în partea greutăţii crescute, a colesterolului ridicat şi a indigestiilor. Se pare că nu exista limită la cărnaţul afumat, sărmăluţe, vin de casă, cozonaci şi prăjituri. Uite că din punctul ăsta de vedere mă bucur că au fugit sărbătorile.
Pe de altă parte a fost un Crăciun care nu s-a simţit ca în anii anteriori. A tunat, fulgerat şi plouat. Colindele nu s-au auzit ca altădata, substanţa de euforie s-a evaporat înainte să înceapă. A fost banal şi atipic perioadei 24-27 decembrie. Parcă fără farmec, fără nostalgie, zăpadă şi ger etc. Nici nu am simţit cu adevărat că a fost Crăciunul.
Ar trebui să fac o recenzie a anului ce tocmai trece şi se apropie viitorul cu paşi repezi şi grăbiţi. Dar las concluziile pe mai târziu. Mai sunt câteva zile din 2009.
Pe de altă parte a fost un Crăciun care nu s-a simţit ca în anii anteriori. A tunat, fulgerat şi plouat. Colindele nu s-au auzit ca altădata, substanţa de euforie s-a evaporat înainte să înceapă. A fost banal şi atipic perioadei 24-27 decembrie. Parcă fără farmec, fără nostalgie, zăpadă şi ger etc. Nici nu am simţit cu adevărat că a fost Crăciunul.
Ar trebui să fac o recenzie a anului ce tocmai trece şi se apropie viitorul cu paşi repezi şi grăbiţi. Dar las concluziile pe mai târziu. Mai sunt câteva zile din 2009.
marți, 22 decembrie 2009
NOI
Nu sunt paradoxuri, ci realităţi!
Urlăm după fericire, strigăm după bucurie, dar nu ştim unde şi cum să o căutăm fiindcă suntem SUPERFICIALI.
Vrem mai mult de la noi, dar gândim mai puţin. De ce să nu ne odihnim mintea când pot alţii să judece în locul nostru? E mai COMOD...
Vrem poveşti frumoase şi bani mulţi, când de fapt suntem săraci cu duhul, slabi de înger şi mult prea perfizi.
Ne dorim trenuri pe care să nu le pierdem niciodată, mai ales pe cele care duc exact unde trebuie.
Agonisim, strângem, facem averi pentru locul de veci care ne-aşteaptă pe toţi, dar de fiecare dată omitem esenţialul: să trăim ceea ce agonisim în inimi.
Pe zi ce trece suntem tot mai mici, ne facem minusculi de tot. Nu mai suntem nimic pentru nimeni, pentru NOI.
Împărţim la doi: timp, păreri, pat, mic-dejunuri, vacanţe şi filme, dar de fapt suntem banali, mărunţi şi insignifianţi.
Subestimăm sănătatea, n-avem timp pentru plăceri, dorinţe sau nevoi. Impunem priorităţi care de fapt sunt obişnuinţe ce pot să aştepte.
NOI suntem cei care am uitat să zâmbim, să glumim, să ne inventăm o maşină care să comprime timpul.
Am cucerit spaţii, am evoluat enorm în tehnologie, am devalorificat tot ce era veritabil. Am prefera perle în loc de mărgele. Dar am uitat să TRĂIM, să auzim liniştea noastră, calmul şi "perfecţiunea" din noi. Am omis să fim cum eram, copii hoinari, printre vise şi idealuri.
Eu când eram mică mi-am dorit să fiu Dumnezeu ;P
Râdem puţin, ne enervăm prea mult, consumăm sentimente-n viteză, iubim în grabă, fără să ştim, fără să vrem. Nu suntem NOI, cei de ieri, cei amuzanţi, toleranţi şi plăpânzi.
Urlăm după fericire, strigăm după bucurie, dar nu ştim unde şi cum să o căutăm fiindcă suntem SUPERFICIALI.
Vrem mai mult de la noi, dar gândim mai puţin. De ce să nu ne odihnim mintea când pot alţii să judece în locul nostru? E mai COMOD...
Vrem poveşti frumoase şi bani mulţi, când de fapt suntem săraci cu duhul, slabi de înger şi mult prea perfizi.
Ne dorim trenuri pe care să nu le pierdem niciodată, mai ales pe cele care duc exact unde trebuie.
Agonisim, strângem, facem averi pentru locul de veci care ne-aşteaptă pe toţi, dar de fiecare dată omitem esenţialul: să trăim ceea ce agonisim în inimi.
Pe zi ce trece suntem tot mai mici, ne facem minusculi de tot. Nu mai suntem nimic pentru nimeni, pentru NOI.
Împărţim la doi: timp, păreri, pat, mic-dejunuri, vacanţe şi filme, dar de fapt suntem banali, mărunţi şi insignifianţi.
Subestimăm sănătatea, n-avem timp pentru plăceri, dorinţe sau nevoi. Impunem priorităţi care de fapt sunt obişnuinţe ce pot să aştepte.
NOI suntem cei care am uitat să zâmbim, să glumim, să ne inventăm o maşină care să comprime timpul.
Am cucerit spaţii, am evoluat enorm în tehnologie, am devalorificat tot ce era veritabil. Am prefera perle în loc de mărgele. Dar am uitat să TRĂIM, să auzim liniştea noastră, calmul şi "perfecţiunea" din noi. Am omis să fim cum eram, copii hoinari, printre vise şi idealuri.
Eu când eram mică mi-am dorit să fiu Dumnezeu ;P
Râdem puţin, ne enervăm prea mult, consumăm sentimente-n viteză, iubim în grabă, fără să ştim, fără să vrem. Nu suntem NOI, cei de ieri, cei amuzanţi, toleranţi şi plăpânzi.
joi, 17 decembrie 2009
Cum şi când m-am schimbat...
De un timp, de la o vreme, mi-am înlocuit viciile, vechiile ritualuri matinale, tabieturile ş.a.m.d.
Am început banal, prin a-mi schimba ora la care mă trezesc, alarma sună neobişnuit la 07:37, aşa ca să nu fie nimic "rotund". Acum pot să beau cafeaua şi fără lapte deşi o prefer pe cealaltă cu adevărat. Cola mi-e străină de o vreme bună de tot. Am trecut pe ceai, limonadă, capucino sau orice altceva în afară de Fanta de exemplu (care mi se pare cel mai rău suc). În fiecare clipă aş fuma câte o ţigară, dar mă abţin. E al naibii de greu. Deşi îmi suplimentez gândurile cu altele mai profunde care mă macină, mă duc în altă lume... Aşa că nu am timp să fumez de fiecare dată când mi-aş dori.
Mi-am schimbat camera în care stau, patul în care dorm, cărţile pe care nu le recitesc ci sunt veşnic altele. Aşa, ca să nu mă complac în aceleaşi pagini care îmi oferă cele mai minunate sentimente.
Drumurile zilnice, prefer alte trasee deşi sunt mai lungi. Prefer să merg pe unde nu calc aşa de des. Să văd alţi oameni, alte feţe, alte aglomeraţii, alte cafenele pline de adolescenţi, tineri sau varstnici care s-au întâlnit la "o minciună" cum se spune! Cumpăr pâinea de la magazine diferite, însă mereu de la aceeaşi firmă fiindcă mi se pare cea mai bună. Şi ştie Aurora la ce mă refer!
Mă rog mai mult şi visez tot mai urât. Asta da ciudăţenie! Mă complac în singurătatea mea, îmi place deşi uneori mi-aş dori altceva de la mine. Mi-am schimbat parfumul, ticurile şi ritualurile de peste zi. Nu mă mai uit la TV la fel cum făceam înainte cu excepţia campaniei electorale, unde am preferat să mă uit intens la circul mediatic. Mi-am schimbat şi intervalul de timp în care fac duş. Foarte târziu, să mă revigorez când mă pun în pat.
Am ore târzii la care mă culc deşi adesea nu pot adormi. Revăd filme care-mi plac şi mă deprim la drame. Sunt mereu atentă la toate detaliile din dulap: bluze la bluze, pantaloni la pantaloni ş.a.m.d. Pantofii mereu, dar mereu făcuţi. Deşi asta nu pot spune că am schimbat. Aşa era şi înainte.
Sunt foarte selectivă în dorinţe în ultima vreme deşi unele mi-au rămas aceleaşi. Ideea e că mă gândesc zilnic la acelaşi lucru, un singur lucru omniprezent în gânduri. Unii ar crede că e o obsesie, însă eu cred că e ceva "neconsumat" şi până nu elucidez o finalitate, nu am răgaz să mă gândesc la altceva. Prefer să fiu constantă într-o singură dorinţă care poate, cândva, prin absurd s-ar putea realiza.
Aşa că am redus totul, la un singur lucru mereu prezent în gândurile mele.
Nu mai zic că am o insistenţă mentală într-un job ideal şi îndelung aşteptat care se poate materializa dacă mă sună "cei deştepţi". CV-ul e deja la EI.
Am început banal, prin a-mi schimba ora la care mă trezesc, alarma sună neobişnuit la 07:37, aşa ca să nu fie nimic "rotund". Acum pot să beau cafeaua şi fără lapte deşi o prefer pe cealaltă cu adevărat. Cola mi-e străină de o vreme bună de tot. Am trecut pe ceai, limonadă, capucino sau orice altceva în afară de Fanta de exemplu (care mi se pare cel mai rău suc). În fiecare clipă aş fuma câte o ţigară, dar mă abţin. E al naibii de greu. Deşi îmi suplimentez gândurile cu altele mai profunde care mă macină, mă duc în altă lume... Aşa că nu am timp să fumez de fiecare dată când mi-aş dori.
Mi-am schimbat camera în care stau, patul în care dorm, cărţile pe care nu le recitesc ci sunt veşnic altele. Aşa, ca să nu mă complac în aceleaşi pagini care îmi oferă cele mai minunate sentimente.
Drumurile zilnice, prefer alte trasee deşi sunt mai lungi. Prefer să merg pe unde nu calc aşa de des. Să văd alţi oameni, alte feţe, alte aglomeraţii, alte cafenele pline de adolescenţi, tineri sau varstnici care s-au întâlnit la "o minciună" cum se spune! Cumpăr pâinea de la magazine diferite, însă mereu de la aceeaşi firmă fiindcă mi se pare cea mai bună. Şi ştie Aurora la ce mă refer!
Mă rog mai mult şi visez tot mai urât. Asta da ciudăţenie! Mă complac în singurătatea mea, îmi place deşi uneori mi-aş dori altceva de la mine. Mi-am schimbat parfumul, ticurile şi ritualurile de peste zi. Nu mă mai uit la TV la fel cum făceam înainte cu excepţia campaniei electorale, unde am preferat să mă uit intens la circul mediatic. Mi-am schimbat şi intervalul de timp în care fac duş. Foarte târziu, să mă revigorez când mă pun în pat.
Am ore târzii la care mă culc deşi adesea nu pot adormi. Revăd filme care-mi plac şi mă deprim la drame. Sunt mereu atentă la toate detaliile din dulap: bluze la bluze, pantaloni la pantaloni ş.a.m.d. Pantofii mereu, dar mereu făcuţi. Deşi asta nu pot spune că am schimbat. Aşa era şi înainte.
Sunt foarte selectivă în dorinţe în ultima vreme deşi unele mi-au rămas aceleaşi. Ideea e că mă gândesc zilnic la acelaşi lucru, un singur lucru omniprezent în gânduri. Unii ar crede că e o obsesie, însă eu cred că e ceva "neconsumat" şi până nu elucidez o finalitate, nu am răgaz să mă gândesc la altceva. Prefer să fiu constantă într-o singură dorinţă care poate, cândva, prin absurd s-ar putea realiza.
Aşa că am redus totul, la un singur lucru mereu prezent în gândurile mele.
Nu mai zic că am o insistenţă mentală într-un job ideal şi îndelung aşteptat care se poate materializa dacă mă sună "cei deştepţi". CV-ul e deja la EI.
Invazie de Moşi Crăciuni
La mine în oraş încă nu s-a făcut abuz de acest concept-mit arhicunoscut. În schimb, în media, când te uiţi la TV e efectiv invazie de Moşi Crăciuni şi Crăciuniţe. Sunt omniprezenţi: hipermarketuri, emisiuni ce oferă cadouri, pe străzi, căţăraţi pe case (foarte prost plasticaţi), oriunde!
Colindele cântă în magazine şi te pregătesc subtil pentru marea sărbătoare pe care toţi românii o îndrăgesc în felul lor. Cu bucate bine alese şi gătite, acasă, tradiţional sau de-a gata: totul făcut şi pregătit de cumpărat pentru a "uşura" munca gospodinelor. Şi unde mai e farmecul de a face cozonaci, sărmăluţe după pomana porcului, cârnaţi afumaţi ş.a.m.d.? Acum, în societatea de consum, pe lângă faptul că abundă marfa importată, mai găsim sarmale la cutie, prăjituri cu tonele la caserolă, cartaboşi făcuţi după reţete proprii etc. Fraţilor, cu toate că suntem în mileniul în care toate le facem pe fugă, trăim sentimente în viteza luminii, e necesar să avem timp de noi, să ne dregem sufletul cu sensibilităţi, să adorăm să pregătim tot cum am fost obişnuiţi... Să mergem cu colinda, să savurăm în paşi iernatici zăpada, să împodobim brazi, să primim nuci, mere şi banuţi în Ajunul de Crăciun...
Anotimpul a început să ţină cu noi şi ninge cum e firesc pentru decembrie. A dat şi frigul, numai bine să simţim că e iarnă. Dar lipseşte nostalgia, substanţa anilor trecuţi, în care totul era altfel.
De regulă, în vremea copilăriei îmi petreceam aceste clipe serafice la ţară, unde mergeam cu colinda, înfruntam gerul ce se simţea sub bocanci şi în bujorul din obraji. Bunica ne aştepta cu bunătăţi specifice perioadei şi simţeam cu adevărat farmecul Crăciunului. Ştiam, an de an aceeaşi poveste: Moş Crăciun coboară pe horn şi lasă cadourile sub brad, de aceea nu "apucam" niciodată să îl "vedem" propriu-zis. Adoram poveştile, cum că vine de departe, e foarte bătrân şi renii îl poartă la fiecare copil care a fost cuminte. De acel moş îmi e dor mie, de aceeaşi poveste minunată rostită cu căldură de bunica.
Nu pot suferi fake-urile astea de moşi care invadează şi îi intrigă pe copii: există o sumedenie de moşi? De ce au ei barba falsă şi de fapt în spatele "măştii" se ascunde un tinerel care a profitat de acest job în trend. Cât de fals trebuie să fi şi cât teatru trebuie să joci pentru a-i înţelege pe copii, pentru a avea răbdare cu rugăminţile lor...
De ce trebuie să post-modernizăm această tradiţie? De ce trebuie să demitizăm farmecul unui mit impresionant care prindea bine?
Colindele cântă în magazine şi te pregătesc subtil pentru marea sărbătoare pe care toţi românii o îndrăgesc în felul lor. Cu bucate bine alese şi gătite, acasă, tradiţional sau de-a gata: totul făcut şi pregătit de cumpărat pentru a "uşura" munca gospodinelor. Şi unde mai e farmecul de a face cozonaci, sărmăluţe după pomana porcului, cârnaţi afumaţi ş.a.m.d.? Acum, în societatea de consum, pe lângă faptul că abundă marfa importată, mai găsim sarmale la cutie, prăjituri cu tonele la caserolă, cartaboşi făcuţi după reţete proprii etc. Fraţilor, cu toate că suntem în mileniul în care toate le facem pe fugă, trăim sentimente în viteza luminii, e necesar să avem timp de noi, să ne dregem sufletul cu sensibilităţi, să adorăm să pregătim tot cum am fost obişnuiţi... Să mergem cu colinda, să savurăm în paşi iernatici zăpada, să împodobim brazi, să primim nuci, mere şi banuţi în Ajunul de Crăciun...
Anotimpul a început să ţină cu noi şi ninge cum e firesc pentru decembrie. A dat şi frigul, numai bine să simţim că e iarnă. Dar lipseşte nostalgia, substanţa anilor trecuţi, în care totul era altfel.
De regulă, în vremea copilăriei îmi petreceam aceste clipe serafice la ţară, unde mergeam cu colinda, înfruntam gerul ce se simţea sub bocanci şi în bujorul din obraji. Bunica ne aştepta cu bunătăţi specifice perioadei şi simţeam cu adevărat farmecul Crăciunului. Ştiam, an de an aceeaşi poveste: Moş Crăciun coboară pe horn şi lasă cadourile sub brad, de aceea nu "apucam" niciodată să îl "vedem" propriu-zis. Adoram poveştile, cum că vine de departe, e foarte bătrân şi renii îl poartă la fiecare copil care a fost cuminte. De acel moş îmi e dor mie, de aceeaşi poveste minunată rostită cu căldură de bunica.
Nu pot suferi fake-urile astea de moşi care invadează şi îi intrigă pe copii: există o sumedenie de moşi? De ce au ei barba falsă şi de fapt în spatele "măştii" se ascunde un tinerel care a profitat de acest job în trend. Cât de fals trebuie să fi şi cât teatru trebuie să joci pentru a-i înţelege pe copii, pentru a avea răbdare cu rugăminţile lor...
De ce trebuie să post-modernizăm această tradiţie? De ce trebuie să demitizăm farmecul unui mit impresionant care prindea bine?
duminică, 13 decembrie 2009
Când iubeşti pe cine nu trebuie II
De ce unii îşi fac obsesii şi nu acceptă că nu sunt iubiţi aşa cum şi-ar dori ei?
De ce nu pot să înţeleagă că dacă o relaţie începe cu stângul de la început, nu va fi niciodată una care să meargă? Dacă a început strâmb şi cu sincope, clar că pe viitor se poate construi, dar nu va dura mult...
De ce când iubeşti cu toată fiinţa ta, pe acea persoană care nu trebuie, nu mai trece această stare de îndrăgosteală continuă?
De ce trebuie să te minţi mereu că va trece când ştii că în sufletul tău e o bătălie cu această stare?
De ce trebuie să te amăgeşti că lucrurile pot lua o cu totul altă întorsătură când ştii de fapt că realitatea e alta: persoana are ochi pentru altcineva sau are în vizor pe cineva, e deja a altcuiva, e căsătorită sau poate are şi un copil.
De ce nu pot să înţeleagă că dacă o relaţie începe cu stângul de la început, nu va fi niciodată una care să meargă? Dacă a început strâmb şi cu sincope, clar că pe viitor se poate construi, dar nu va dura mult...
De ce când iubeşti cu toată fiinţa ta, pe acea persoană care nu trebuie, nu mai trece această stare de îndrăgosteală continuă?
De ce trebuie să te minţi mereu că va trece când ştii că în sufletul tău e o bătălie cu această stare?
De ce trebuie să te amăgeşti că lucrurile pot lua o cu totul altă întorsătură când ştii de fapt că realitatea e alta: persoana are ochi pentru altcineva sau are în vizor pe cineva, e deja a altcuiva, e căsătorită sau poate are şi un copil.
vineri, 11 decembrie 2009
Cu ce mă delectez
Ca să vedeţi şi voi ce carte parcurg acum şi care merge direct la inimă, vă indic câteva fraze sau citate care mi-au plăcut până acum. Simple şi la obiect:
Am înţeles atunci densitatea pe care o capătă o fiinţă atunci când ne părăseşte. Ni se părea stânjenitoare când ne era alături, dar devine esenţială de îndată ce-şi ia tălpăşiţa. Iubirea ne răscumpără păcatul de a exista, însă, de îndată ce eşuează, ne copleşeşte cu gratuitatea acestei vieţi.
Nu este adevărat că rugăciunile nu ne sunt niciodată împlinite. Sunt împlinite, dar prea târziu, în momentul în care evenimentul aşteptat nu mai are nici o importanţă.
Ne emoţionează la un om nu ceea ce a conceput el pentru a ne seduce, ci ceea ce mărturiseşte el despre sine, fără să vrea, când proiectează lumina peste nişte abisuri încântătoare.
Acestea sunt câteva "decente". Restul rămâne voi să descoperiţi. Cartea este interesantă.
Pascal Bruckner - Iubirea faţă de aproapele
Am înţeles atunci densitatea pe care o capătă o fiinţă atunci când ne părăseşte. Ni se părea stânjenitoare când ne era alături, dar devine esenţială de îndată ce-şi ia tălpăşiţa. Iubirea ne răscumpără păcatul de a exista, însă, de îndată ce eşuează, ne copleşeşte cu gratuitatea acestei vieţi.
Nu este adevărat că rugăciunile nu ne sunt niciodată împlinite. Sunt împlinite, dar prea târziu, în momentul în care evenimentul aşteptat nu mai are nici o importanţă.
Ne emoţionează la un om nu ceea ce a conceput el pentru a ne seduce, ci ceea ce mărturiseşte el despre sine, fără să vrea, când proiectează lumina peste nişte abisuri încântătoare.
Acestea sunt câteva "decente". Restul rămâne voi să descoperiţi. Cartea este interesantă.
Pascal Bruckner - Iubirea faţă de aproapele
joi, 10 decembrie 2009
Don't ask .
Sorry
Is all that you can't say
Years gone by and still
Words don't come easily
Like sorry
Like sorry
Forgive me
Is all that you can't say
Years gone by and still
Words don't come easily
Like forgive me
Forgive me
But you can say baby
Baby can I hold you tonight
Maybe if I'd told you the right words
At the right time
You'd be mine
I love you
Is all that you can't say
Years gone by and still
Words don't come easily
Like I love you
I love you
But you can say baby
Baby can I hold you tonight
Maybe if I'd told you the right words
At the right time
You'd be mine
Baby can I hold you tonight
Maybe if I'd told you the right words
At the right time
You'd be mine...
miercuri, 9 decembrie 2009
Pendul între prezent şi viitor
Prea cald pentru decembrie. O zi plăcută, parcă de început de toamnă. Sunt plictisită şi rătăcesc între prezent şi ce ar putea să fie.
Cu creierul confuz întrezăresc nuanţele unui viitor blazat, rece şi sec. Nu ştiu ce anume mă demoralizează în asemenea măsură şi mă reduce la particula infimă de nesemnificaţie. Port cu mine doliul speranţelor eşuate şi în propria-mi anarhie nu există loc pentru ce urmează pentru că nu mai am acea vlagă de a înfrunta alte rateuri.
Visele arhaice nu mai au nici un contur, nici un retuş măcar. Zac la naftalină. Spasmele iluziilor mele mă dezintegrezează. Sunt indiferentă pentru că mă mint şi mă amăgesc că s-ar putea să mi se întâmple ce îmi doresc. Oricât aş crede într-o minune, ea nu este făcută pentru oameni simpli, efemeri, banali... Şi în cripta gândurilor nerostite niciodată sălăşluieşte încă dorinţa unui început, a unui alt început însă în acelaşi context şi timp. O ciclicitate a secvenţelor care nu este posibilă decât în mintea mea.
Viscerele virtutii mi s-au şubrezit odată cu scurgerea timpului. Nu mai asimilează niciun ideal, bine, însuşire pozitivă a omului. Mă sfărămiţez şi eu treptat, puţin câte puţin, lent dar sigur. Mă descompun în piesele unui puzzle care a construit viaţa mea de până acum. Nu se mai potrivesc piesele. S-au rost de la vreme, de la timp, de la agonie sau extaz, de la prea multe speranţe. Mi-am divinizat fiecare gând şi l-am disecat până s-a ales praful de el. Acum mă aflu în acelaşi stadiu incipient de autocunoaştere fiindcă nu mă regăsesc în mine.
Ştiu sigur că ceea ce îmi doresc acum este imposibil şi asta mă descurajează, mă aruncă spre apusul bine-stării de sine.
Prea multe "DE CE-uri" cărora nu le găsesc răspunsul şi presupun că nici mai târziu nu voi înţelege explicaţia frământărilor mele. Cu toate că îmi anticipez reacţiile la o nouă avalanşă de deziluzii şi dezamăgiri, imi subestimez puterea de a trece cu uşurinţă peste viitoarele gusturi amare. O certitudine empirică este aceea că nu mă voi putea dezbrăca de haina autoamagirii. Mă voi amăgi în continuare că pot avea ce îmi doresc cu adevărat.
Întorc măna stângă, iar secundarul se învârte invers acelor de ceasornic. Începe să ticăie a deja-vu şi peniţa bate în reluare.
La Modul Cel Mai Schizofrenic Ticăie Acest Pendul!
Cu creierul confuz întrezăresc nuanţele unui viitor blazat, rece şi sec. Nu ştiu ce anume mă demoralizează în asemenea măsură şi mă reduce la particula infimă de nesemnificaţie. Port cu mine doliul speranţelor eşuate şi în propria-mi anarhie nu există loc pentru ce urmează pentru că nu mai am acea vlagă de a înfrunta alte rateuri.
Visele arhaice nu mai au nici un contur, nici un retuş măcar. Zac la naftalină. Spasmele iluziilor mele mă dezintegrezează. Sunt indiferentă pentru că mă mint şi mă amăgesc că s-ar putea să mi se întâmple ce îmi doresc. Oricât aş crede într-o minune, ea nu este făcută pentru oameni simpli, efemeri, banali... Şi în cripta gândurilor nerostite niciodată sălăşluieşte încă dorinţa unui început, a unui alt început însă în acelaşi context şi timp. O ciclicitate a secvenţelor care nu este posibilă decât în mintea mea.
Viscerele virtutii mi s-au şubrezit odată cu scurgerea timpului. Nu mai asimilează niciun ideal, bine, însuşire pozitivă a omului. Mă sfărămiţez şi eu treptat, puţin câte puţin, lent dar sigur. Mă descompun în piesele unui puzzle care a construit viaţa mea de până acum. Nu se mai potrivesc piesele. S-au rost de la vreme, de la timp, de la agonie sau extaz, de la prea multe speranţe. Mi-am divinizat fiecare gând şi l-am disecat până s-a ales praful de el. Acum mă aflu în acelaşi stadiu incipient de autocunoaştere fiindcă nu mă regăsesc în mine.
Ştiu sigur că ceea ce îmi doresc acum este imposibil şi asta mă descurajează, mă aruncă spre apusul bine-stării de sine.
Prea multe "DE CE-uri" cărora nu le găsesc răspunsul şi presupun că nici mai târziu nu voi înţelege explicaţia frământărilor mele. Cu toate că îmi anticipez reacţiile la o nouă avalanşă de deziluzii şi dezamăgiri, imi subestimez puterea de a trece cu uşurinţă peste viitoarele gusturi amare. O certitudine empirică este aceea că nu mă voi putea dezbrăca de haina autoamagirii. Mă voi amăgi în continuare că pot avea ce îmi doresc cu adevărat.
Întorc măna stângă, iar secundarul se învârte invers acelor de ceasornic. Începe să ticăie a deja-vu şi peniţa bate în reluare.
La Modul Cel Mai Schizofrenic Ticăie Acest Pendul!
luni, 7 decembrie 2009
Basescu preşedinte
Foarte sugestiv titlul, nu-i aşa? Încă 5 ani în care să o lălăim aşa cum am făcut-o până acum, încă un mandat al unui preşedinte care se va ţine în continuare de promisiuni abulice şi ne va vinde iluzii şi speranţe. Credeam că românii îşi doresc schimbarea sau altceva decât ce au avut până acum. Dar se pare că numărarea voturilor şi anularea multora s-a făcut în sprijinul lui Băsescu. Cu câteva ore înainte să se afle căştigătorul prezidenţial, Geoana se afla peste Basescu cu aproape 4 procente. În acel moment Traian a afirmat că se întâmplă ca în 2004, când l-au văzut pe Năstase caştigător, dar într-un final nu a fost aşa. Prea sigur pe el şi zâmbăreţ, convins că nu are cum să piardă, peste câteva ore Traian este cu un procent şi ceva peste Mircea. Surprinzător cum peste noapte se numără voturile, mai ales cele din străinătate. Surprinzător felul în care s-au cumpărat voturile şi felul în care s-au muşamalizat mii de buletine de vot care n-au fost în favoarea celui care trebuia. La ce să te mai aştepţi din moment ce în judeţul Argeş, sticlele de votca au fost branduite cu chipul lui Băsescu şi cu slaganul lui electoral. Şi multe chestiuni de acest gen.
Frustrant este următorul lucru: foarte mulţi oameni complet dezinformaţi cu privire la activitatea mandatului lui Basescu până în prezent l-au ales totuşi pentru că nu ştiau cum este el cu adăvărat. Când le spui ca preşedintele a afirmat că "şcoala românească scoate tâmpiţi" şi îndeamnă ca sursa de studiu Google şi nu bibliotecile, unii mi-au răspuns "nu ştiu. eu nu am auzit această afirmaţie" sau că a făcut reformă în învăţământ. Care pana mea de reformă? Aceea în care toţi studenţii fac azi o facultate de stat pe bani şi nu mai există locuri bugetare sau ce mama naibii? Cine poate să spună exact implicarea pe care a avut-o în afacerea Băneasa de care mulţi nu ştiu, dosarul Flota care este mai greu decât Băsescu, casa de 800.000 de euro a lui EBA, stenogramele cu Hayssam din care reies că acest terorist a fost lăsat să fugă, impozitul forfetar care a tăiat elanul şi a nimicit enorm de multe firme aflate in stadiu incipient şi nu numai. Un preşedinte care foloseşte termeni precum "păsărică" atribuit unei "doamne", "ţigancă împuţită" etc nu se vede cât este de penibil? Tot într-o discuţie cu cineva, vorbeam despre filmuleţul în care Basescu a "agresat" un minor de 12 ani. Chiar dacă a fost sau nu trucat, persoana în cauză mi-a răspuns: "Şi ce dacă l-a lovit?". Păi fraţilor, inadmisibil aşa ceva! În primul rând şi-a coborât întelectul de preşedinte la un pustan care lansa afirmaţii în necunoştinţă de cauză şi cu ce drept s-a repezit la el? El al lui sau al lui mă-sa? La jurământul final d-nul Băsescu a fost întrebat: puteţi să juraţi că nu l-aţi lovit pe acel copil? Iar "onestul" preşedinte a concluzionat: "nu l-am lovit cu pumnul in plex". păi cine l-a întrebat pe el de pumn sau plex? Sau s-a simţit şi sub jurământ a dat o explicaţie clară care sa-l dezmintă. Din contra: l-a încriminat.
Apoi, cum îşi permite acest preşedinte să îl expulzeze pe Dinescu în Bulgaria?Iarăşi, cu ce drept? Plus muuuulte alte chestiuni legate de acest Băsescu căruia nu îi găsesc nici o calitate. Pe lângă faptul că ne-a învăţat direct şi live la TV cum se bea corect wiscky, ne-a arătat că ştie să joace şi hora în diferite regiuni ale ţării. Şi mulţi care NU ŞTIU toate acestea pentru că NU VOR şi sunt de fapt apolitici sau nepasionaţi de politică, îl aleg pentru că ASTA ŞTIU. Dar ce e mai degradant şi mai insensibil că toţi aceşti indivizi paraleli cu informaţiile de interes naţional şi din scena politică, preferă să se uite la emisiuni cu aşa-zise vedete:cum se îmbracă, cu cine se culcă, ce "abilităţi" au ş.a.m.d. Pe lângă toate astea se uită şi consumă toate emisiunile de oameni suficienţi, banalităţi care promovează prostia şi kitch-ul, stupizenia şi inesteticul şi măcar acum, dupa 5 ani de zile, timp de 2 luni nu au făcut EFORTUL de a se documenta şi delecta cu emisiuni populate pe alocuri de erudiţi care vorbesc despre viitorul acestei ţări. Aceşti simpli oameni, care se pretind a face parte dintr-un rang apreciabil, s-au dovedit a fi slabi si apatici în materie de politică. Nu spune nimeni să fii prieten cu politica dar trebuie să ştii ce culoare are sistemul ăsta politic, cine ne reprezinta în străinătate, care sunt obiectivele şi atribuţiunile unui preşedinte etc. Cunoştinţe elementare ar trebui să aibă orice cetăţean care are pretenţii sau care îşi doreşte mai bine pentru această ţară. Însă superficialii şi înguştii la minte afirmă: "nu ştiu. nu am auzit, nu am vazut chestiile astea naşpa despre Băsescu" şi îl votează pentru că i-a convins discurscul sincer şi corect. Ar fi fost culmea să nu fie manipulator speech-ul băsescian şi de fapt să spună: sunt parvenit şi m-am îmbogăţit din politică, sunt corupt şi mitoman, mai vreau să fur încă 5 ani cât pot ca să-mi mai fac o vilă, dar nu în Mihăileanu că mi s-a acrit ca poliţia să-mi ancheteze afacerea cu această casă. Laitmotivul discursurilor mele şi ticul verbal este "moguli" pe care îi tot acuz dar nu le-am făcut dosare şi nu i-am închis în timpul mandatului anterior, ci pur şi simplu îmi place acest termen de mogul pe care de fapt nu îl înţeleg. Apoi îmi place să mă întâlnesc cu Udrea şi să vorbim despre Turism (ce glumă bună), dar neapărat întrevederile să fie nocturne, că atunci nu e atâta agitaţie la Cotroceni. Am vrut să rămân în istorie şi să îmi marchez existenţa gravându-mi numele pe clopotul de la Cotroceni şi i-am manipulat pe slabi prin religie de fiecare data când am putut. Ador băile de mulţime, discursurile popoliste care au priză la public, îmi iubesc soţia şi neamul acesta, am fost supărat pe fiicele mele - una că s-a băgat în politică şi alta că a umblat cu un cântăreţ care nu se potrivea cu ea. Îmi place cum suna urmatorii ani de mandat, cu un jilţ la Palat de unde să tronez şi să mişc pioni că doar eu sunt Regele.". Ar fi fost culmea să sune aşa o parte din discurs, tocmai de aceea a format un speech care să dea bine şi să îi convingă pe cei slabi, care habar nu au ce se petrece în România.
Cert este că avem acelaşi preşedinte şi o să trăim la fel de bine ca şi până acum, însă cu mai mulţi şomeri pe lângă noi şi cu mai mulţi deştepţi care o sa părăsească această ţară. Nu am fost niciodată de acord şi am încercat (pentru ca mi-am dorit să fiu cetăţean-patriot) să îi motivez şi pe alţii că ţara asta este totuşi cu potenţial, însă acum cred că emigrarea este soluţia. Cât mai departe! Măcar avem posibilitatea să fugim şi să ne integrăm într-un loc care să ne respecte mai mult, chiar dacă suntem emigranţi. Să revenim în ţară numi atunci când considerăm că măcar puţin s-a schimbat macazul spre normalitate. Dacă s-au făcut demersuri spre moralitate şi decenţă. Până atunci cred că am să mă retrag şi eu de pe aceste meleaguri bolnăvicioase şi viciate de corupţie şi nepotism.
Frustrant este următorul lucru: foarte mulţi oameni complet dezinformaţi cu privire la activitatea mandatului lui Basescu până în prezent l-au ales totuşi pentru că nu ştiau cum este el cu adăvărat. Când le spui ca preşedintele a afirmat că "şcoala românească scoate tâmpiţi" şi îndeamnă ca sursa de studiu Google şi nu bibliotecile, unii mi-au răspuns "nu ştiu. eu nu am auzit această afirmaţie" sau că a făcut reformă în învăţământ. Care pana mea de reformă? Aceea în care toţi studenţii fac azi o facultate de stat pe bani şi nu mai există locuri bugetare sau ce mama naibii? Cine poate să spună exact implicarea pe care a avut-o în afacerea Băneasa de care mulţi nu ştiu, dosarul Flota care este mai greu decât Băsescu, casa de 800.000 de euro a lui EBA, stenogramele cu Hayssam din care reies că acest terorist a fost lăsat să fugă, impozitul forfetar care a tăiat elanul şi a nimicit enorm de multe firme aflate in stadiu incipient şi nu numai. Un preşedinte care foloseşte termeni precum "păsărică" atribuit unei "doamne", "ţigancă împuţită" etc nu se vede cât este de penibil? Tot într-o discuţie cu cineva, vorbeam despre filmuleţul în care Basescu a "agresat" un minor de 12 ani. Chiar dacă a fost sau nu trucat, persoana în cauză mi-a răspuns: "Şi ce dacă l-a lovit?". Păi fraţilor, inadmisibil aşa ceva! În primul rând şi-a coborât întelectul de preşedinte la un pustan care lansa afirmaţii în necunoştinţă de cauză şi cu ce drept s-a repezit la el? El al lui sau al lui mă-sa? La jurământul final d-nul Băsescu a fost întrebat: puteţi să juraţi că nu l-aţi lovit pe acel copil? Iar "onestul" preşedinte a concluzionat: "nu l-am lovit cu pumnul in plex". păi cine l-a întrebat pe el de pumn sau plex? Sau s-a simţit şi sub jurământ a dat o explicaţie clară care sa-l dezmintă. Din contra: l-a încriminat.
Apoi, cum îşi permite acest preşedinte să îl expulzeze pe Dinescu în Bulgaria?Iarăşi, cu ce drept? Plus muuuulte alte chestiuni legate de acest Băsescu căruia nu îi găsesc nici o calitate. Pe lângă faptul că ne-a învăţat direct şi live la TV cum se bea corect wiscky, ne-a arătat că ştie să joace şi hora în diferite regiuni ale ţării. Şi mulţi care NU ŞTIU toate acestea pentru că NU VOR şi sunt de fapt apolitici sau nepasionaţi de politică, îl aleg pentru că ASTA ŞTIU. Dar ce e mai degradant şi mai insensibil că toţi aceşti indivizi paraleli cu informaţiile de interes naţional şi din scena politică, preferă să se uite la emisiuni cu aşa-zise vedete:cum se îmbracă, cu cine se culcă, ce "abilităţi" au ş.a.m.d. Pe lângă toate astea se uită şi consumă toate emisiunile de oameni suficienţi, banalităţi care promovează prostia şi kitch-ul, stupizenia şi inesteticul şi măcar acum, dupa 5 ani de zile, timp de 2 luni nu au făcut EFORTUL de a se documenta şi delecta cu emisiuni populate pe alocuri de erudiţi care vorbesc despre viitorul acestei ţări. Aceşti simpli oameni, care se pretind a face parte dintr-un rang apreciabil, s-au dovedit a fi slabi si apatici în materie de politică. Nu spune nimeni să fii prieten cu politica dar trebuie să ştii ce culoare are sistemul ăsta politic, cine ne reprezinta în străinătate, care sunt obiectivele şi atribuţiunile unui preşedinte etc. Cunoştinţe elementare ar trebui să aibă orice cetăţean care are pretenţii sau care îşi doreşte mai bine pentru această ţară. Însă superficialii şi înguştii la minte afirmă: "nu ştiu. nu am auzit, nu am vazut chestiile astea naşpa despre Băsescu" şi îl votează pentru că i-a convins discurscul sincer şi corect. Ar fi fost culmea să nu fie manipulator speech-ul băsescian şi de fapt să spună: sunt parvenit şi m-am îmbogăţit din politică, sunt corupt şi mitoman, mai vreau să fur încă 5 ani cât pot ca să-mi mai fac o vilă, dar nu în Mihăileanu că mi s-a acrit ca poliţia să-mi ancheteze afacerea cu această casă. Laitmotivul discursurilor mele şi ticul verbal este "moguli" pe care îi tot acuz dar nu le-am făcut dosare şi nu i-am închis în timpul mandatului anterior, ci pur şi simplu îmi place acest termen de mogul pe care de fapt nu îl înţeleg. Apoi îmi place să mă întâlnesc cu Udrea şi să vorbim despre Turism (ce glumă bună), dar neapărat întrevederile să fie nocturne, că atunci nu e atâta agitaţie la Cotroceni. Am vrut să rămân în istorie şi să îmi marchez existenţa gravându-mi numele pe clopotul de la Cotroceni şi i-am manipulat pe slabi prin religie de fiecare data când am putut. Ador băile de mulţime, discursurile popoliste care au priză la public, îmi iubesc soţia şi neamul acesta, am fost supărat pe fiicele mele - una că s-a băgat în politică şi alta că a umblat cu un cântăreţ care nu se potrivea cu ea. Îmi place cum suna urmatorii ani de mandat, cu un jilţ la Palat de unde să tronez şi să mişc pioni că doar eu sunt Regele.". Ar fi fost culmea să sune aşa o parte din discurs, tocmai de aceea a format un speech care să dea bine şi să îi convingă pe cei slabi, care habar nu au ce se petrece în România.
Cert este că avem acelaşi preşedinte şi o să trăim la fel de bine ca şi până acum, însă cu mai mulţi şomeri pe lângă noi şi cu mai mulţi deştepţi care o sa părăsească această ţară. Nu am fost niciodată de acord şi am încercat (pentru ca mi-am dorit să fiu cetăţean-patriot) să îi motivez şi pe alţii că ţara asta este totuşi cu potenţial, însă acum cred că emigrarea este soluţia. Cât mai departe! Măcar avem posibilitatea să fugim şi să ne integrăm într-un loc care să ne respecte mai mult, chiar dacă suntem emigranţi. Să revenim în ţară numi atunci când considerăm că măcar puţin s-a schimbat macazul spre normalitate. Dacă s-au făcut demersuri spre moralitate şi decenţă. Până atunci cred că am să mă retrag şi eu de pe aceste meleaguri bolnăvicioase şi viciate de corupţie şi nepotism.
joi, 3 decembrie 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
