Karma românească

Fie roata și pătrată, tot se-nvârte ea odată...
Semeni vânt, culegi furtuna... Asta-i karma românească!

E karma sau nu, binele atrage noroc, răul atrage ghinion. Comportamentul pe care-l avem, atitudinea față de ceilalți, gândurile pe care le emanăm, toate decid viitorul unei stări de spirit, a unei situații, a unei imprejurării, care ulterior par a fi mari coincidențe...

Cred în premiza că nimic nu-i întâmplător. Toate se răsfrâng asupra noastră și se întorc ca un bumerang, în funcție de semințele pe care le-am plantat, copacii pe care i-am udat, visele ce le-am visat...

E ca și atunci când vinzi iluzii și speranțe semenului tău. Atunci degeaba aștepți ca visele tale să devină realitate. Legea atracției universale funcționează ca un magnet. Gândurile, percepțiile, gesturile și atitudinile noastre sunt atrase, stocate și activate magnetic. Ca într-un sipet fermecat. Apoi, ca și cum ai deschide cutia pandorei, toate revin la tine prin alți oameni, momente, locuri, împrejurări. Pornesc ca o avalansă în viața noastră, tocmai când ne așteptăm mai puțin.

În limba română, o zicală e foarte valabilă: "ai grijă ce-ți dorești că s-ar putea să ți se-ntâmple". Și nu e vorba de dogmă sau de doctrine, nu ține de o anumită religie sau de biserică, nici măcar de superstiții. Karma ține de convingerile și credințele personale, de gândurile pe care le emitem în eter pe o anumită frecvență, de tot ce realizăm cu mintea, trupul și sufletul noastru.

E-ul meu în 3 ipostaze

Ipostazele E-ului meu jonglează de la un anotimp la altul, de la un an, la celălalt.

Uneori am capacitatea de a mă diviza, de a mă compune din trei e-uri diferite în același moment. Stau la birou și de fapt sunt o singură persoană în trei ipostaze.

E-ul impunător și ușor agresiv, cu chipul posac și frustrat de toată mizeria cotidiană. În această ipostază sunt reticentă și încăpățânată, acidă și pusă pe ceartă.

Apoi, E-ul visător și naiv, cu ochii goi și mintea hoinărind prin alte locuri și alte meleaguri. Astfel sunt idealistă și ruptă de realitate, pregătind în mine incantații și ritualuri menite să contureze tot ce-mi imaginez. Într-un astfel de zen, himerele sunt la loc de cinste!

Și, într-un final, E-ul ambițios și binedispus. În astfel de momente sunt realistă și totodată optimistă tocmai pentru a sfida E-ul scârbit.

Și când E-urile se întrepătrund iese la iveală o persoană cu bune și rele, care uneori nu știe ce vrea și alteori e prea hotărâtă care ulterior cedează din cauza fricii de eșec. Și... pe scaunul de la birou se așează inert, ca un semn de întrebare, acea persoană care ar mișca munții din loc, însă nu știe de unde să înceapă. Și coloana vertebrală ca un semn de exclamare stă rezemată de spătarul scaunului care suportă toată greutatea gândurilor.

Ma inclin la amintiri

E octombrie... luna în care studenții încep anul universitar...

Mă gândesc cu nostalgie la faptul că în urmă cu 7 ani am terminat facultatea și mi-e tare dor de acele momente...

Gandurile-mi sunt povești în nopți târzii, când liniștea-i deplină și sursul amintirilor pulsează în tâmple. Sufletul lovește frenetic în pieptul bătând de vibrații multicolore. În mine valsează amintirea anilor, ani de-o frumusețe rară... Prietenii de excepție, oameni de poveste, clipe de neuitat, studenție de invidiat :)