marți, 18 octombrie 2011

Casa Olarului Baia Sprie

Pasiunea unui artist pentru restul e o adevărată artă. Daniel Leş este artistul care creează "obiecte" din lut într-o manieră proprie. Sunt ecologice, nuanţele şi culorile provenind din pigmenţi naturali, iar tenta/aspectul uşor lucios de la ceara de albine. Formele şi tehnicile lui sunt deosebite comparativ cu restul ceramiştilor. Merită să vizitaţi într-o zi Casa Olarului - Atelierul acestui minunat artist - şi să vă înzestraţi cu câte un obiect care este şi practic, nu doar estetic sau de design...
Personal, mi-ar place să ştiu să "practic" această artă de care sunt pasionată.








Miting aviatic

Pentru Baia Mare şi implicit pentru Maramureş meetingul aviatic a fost o premieră. Acest show şi impresionant eveniment a fost organizat de Aeroclubul României pe aeroportul din Tăuţii Măgherăuş, peste 6000 de persoane (conform ştirilor din media) participând la mitingul Fly Bay - Baia Mare Show. Au fost acrobaţii diverse pentru toţi diletanţii şi pasionaţii de avioane, parapanta, planorism etc. Mie aşa de mult mi-a plăcut încât m-am decis ca în viitorul apropiat să urmez un curs în acest domeniu şi să am ocazia de a face câteva salturi cu paraşuta. Adrenalină curată, privelişte inedită, "zbor uman" :)). Zborurile de agrement şi demonstraţiile de acrobaţie mi-au gâdilat cele mai plăcute simţuri. O astfel de experienţă merită trăită de toţi cei care vor să zboare la propriu, nu doar în vis.
Iată şi câteva imagini:







joi, 6 octombrie 2011

Imobilitate

Aparent a fi activ atât fizic cât şi psihic pare ceva banal şi atât de firesc încât niciodată nu ne gândim cum ar fi dacă nu ne-am putea deplasa unde dorim. Aproape niciodată nu reflectăm asupra importanţei paşilor pe care îi facem şi nu calculăm probabilitatea accidentelor care pot surveni în diverse situaţii.
Pentru o persoană care nu a fost niciodată bolnavă, pentru cineva care nu a ştiut altceva decât să muncească, imobilitatea fizică devine un chin şi o suferinţă incomensurabilă.
Atunci când ne rupem de activităţile pe care le întreprindem e ca şi cum am fi inutili şi dependenţi de cineva care să ne poată ajuta. Moralul cade precum entuziasmul unui copil căruia i-ai furat acadeaua. A suferi un accident minor însă cu efecte majore, a-ţi rupe câteva membre şi a-ţi firusa alte câteva oase pare de neacceptat pentru fiecare om obişnui să se mişte liber dintr-o parte intr-alta. Nu mi-am pus niciodată întrebarea cât trebuie sa fie de greu să te limitezi la un pat şi o toaletă pentru a te reface.
În fiecare zi ar trebui să cugetăm asupra importanţei paşilor pe care îi facem, indiferent că mergem la servici, ne plimbăm în parc, construim o casă sau pedalăm pe bicicletă. Lucrurile banale pe care le facem zi de zi sunt cele care alcătuiesc existenţa.