Mitomani, împrejurări şi cuvinte

Din prea mult calm pari indiferent. Dacă te exteriorizezi şi răbufneşti prin idei contradictorii înseamnă că eşti supărat şi partener(a)ul ta/tău de disctuţie are impresia că îţi generează neplăceri. Însă nu e aşa: într-o discuţie cu păreri diferite care se exprimă răspicat nu înseamna că te supăra persoana cu care comunici, însă unii aşa au impresia. Păcat... La polul opus, stă calmul şi liniştea deplină. Dacă nu ai o reacţie ofensivă la o replică cu care nu eşti de acord înseamnă că eşti apatic şi rece, fără să laşi impresia că îţi pasă cu adevărat de discuţia în sine. Iaraşi spun păcat...Faptul că nu mai vrei să fi în contradictoriu prin atitudine de revoltă nu înseamnă că nu îţi pasă...

Sunt revoltată (dar nu mă mai arăt) pe cei care nu ştiu decât să ceară şi să aibă aşteptări. În rest nu dau un telefon, nici măcar din complezenţă. Fac un apel la nevoie nu din bun-simt pentru orice altceva. Apoi îi displac pe cei care fac promisiuni şi nu reuşesc să se ţină de ele, ca şi cum o promisiune nu ar însemna nimic. Nu am parte de astfel de oameni, însă cunosc câţiva care "practică" această teorie amicală doar pentru a-ţi induce ideea că se pot ţine de cuvânt pentru o cauză nobilă sau banală. Păcat...că nu se ţin de cuvânt. Am face economie de timp dacă ar specifica la momentul potrivit că nu sunt oamenii pe care te poţi baza.

Am orare, dezgust şi dispreţ pentru cei care te mint, cu privirea ochi-în-ochi povestindu-ţi baliverne doar pentru a părea ei interesanţi, importanţi şi altfel de cât restul. Am avut "ocazia" să cunosc un maaaare mitoman, însă care avea o memorie de invidiat (nu uita ce minte aproape niciodată şi reproducea minciuna aproape identic cu cea iniţială) şi te "vrăjea" prin scenarii doar de el cunoscute şi trăite ce aveau menirea unei fabulaţii. Inteligent, cu o oarecare detaşare de lumea reală (fiindcă trăia in fantezia mircului şi a lumii virtuale), comod din fire şi avar până-n pânzele albe reuşea totuşi cu greu să se facă "neplăcut" şi asta abia după muuult timp. Un tip la vârsta a doua (cred că deja face parte din această categorie) cu expresiile potrivite la momentele potrivite în speranţa de a impresiona o fată, reuşea însă nu cu cele într-adevăr inteligente. Îşi construia el farmecul lui prin discursuri care "dau bine" în cucerirea unei cucoane sau gagici (asta în funcţie de zona în care a zăbovit mai mult). Speech-ul lui pica pradă şi era disecat când dădea peste una' realmente cu potenţial în materia cenuşie. Mitomanul nostru devenea mic, îşi lua cu el vocabuarul de sărbătoare şi trecea la impresionat. Le "prostea" pe termen mai lung sau mai scurt (în funcţie de pregătirea fetei în cauză). Totuşi acest mitoman nu este din categoria celor care cred într-adevăr ce mint (asta o face din obişnuinţa de a se crede net superior intelectual sau altfel). Categoria gravă de mitomani e aceea populată de mincinoşi care cred tot ce scot pe gură. E grav, pentru că există riscul de a se trezi din himera şi utopia care a pus stăpânire pe ei şi vor da cu capul de realitatea rece şi ostilă.

Pe mine nu mai sunt revoltată de aproape 2 luni în care am învăţat că toleranţa şi ignoranţa, calmul şi detaşarea te aduc pe făgaşul normalităţii sufleteşti. Nu mai suferi pentru cuvinte nepotrivite spuse în momente de nervi şi nu mai ai ocazia să te exteriorizezi prin discursuri care nu îşi au rostul.

Ştiu că orice curs al unei vieţi petrecute în armonie, are, incontestabil un final de film american, happy ending. Când eşti în deplină concordanţă cu aşteptările pe care le ai şi cu sentimentele pe care le nutreşti, atunci este pur si simplu imposibil să nu fi împăcat cu tine însuţi. Scenariile (de autoregăsire) pe care mi le-am creat în urmă cu ceva timp, acum chiar mă definesc. Aceleaşi mărunte lucruri de altădată însă complet altfel. Am avut de învăţat din experineţele cu diverşi oameni care mi-au populat universul.