Sărăcie, acră sărăcie...

Cum să ne decantăm orgoliile şi frustrările la fundul sufletului fără a ne altera aşteptările, speranţele şi spiritul de competiţie? Nu ne mai putem omogeniza nici o frustrare cu stările şi trăirile noastre de vreme ce suntem pe ultimul loc în U.E. la capitolul sărăcie. Până acum aveam un fel al nostru - tipic românesc - de a ne descurca în orice situaţie de impas financiar. Dar parcă ştirea asta ne-a frânt aripile de "învingători" ai economiilor.

Stupoare? Nu. E doar ultima realitate în materie de noutăţi economice naţionale. Sau ultima noutate din realitatea economică existentă. Depinde cum vreţi să-i spuneţi! SAAAAU doar o sărăcie achiziţionată în rate. O să ajungem vai de pielea noastră în vreme ce "baştanii" vor rula bani în continuare. Deşi... dacă privim de jos în sus acest clasament, suntem pe primul loc. Bineînţeles că nu ne putem lăuda din moment ce noi pornim în soluţionarea problemei de la coadă spre cap în loc să fie invers.

Anxietăţile materiale, frica de eşec, speranţele unui trai decent s-au dizolvat cu totul şi în acelaşi timp au atins apogeul. Putem să o ducem şi mai rău de atât - într-adevăr - însă speranţa ne este ucisă, visele eliminate şi memoria ştearsă de iluzia unui "bine" care prin nu ştiu ce miracol s-ar fi putut pogorî asupra românilor. Ce mai! O să ne vindem un rinichi, fiindcă am învăţat să funcţionăm cu unul - din exemple concrete mediatizate. Nu cred că mai are rost să luăm în calcul faptul că se încurajează la cote maxime munca la negru.