Dan Puric, m-ai dezamagit!

     Așa e, Dan Puric. M-ai dezamăgit profund! De prea-fericit nici nu zic, că de el nu mi-a plăcut niciodată și nu aș vrea să jignesc divinitatea cu o descriere a unui Daniel oportunist, bogătaș, nemilostiv.

     Obișnuiam să te citesc, să te urmăresc, să ajung la discursurile tale ori de câte ori am avut ocazia. Și mi-a plăcut "omul frumos" care tu obișnuiai să fii! Societatea te-a asimilat ca pe un reper moral, un exemplu de urmat pentru o generație plină de revolte și inadaptări sociale. Ai fost privit și ascultat ca un mentor (poate e prea mare calificativul "mentor", dar fie!) de o generație stoarsă până la epuizare de speranța unei Românii a "lucrului bine făcut", o țară suprasaturată de conducerea hegemonică "-escu", în decurs de câteva decenii. Obișnuiai să fii un imbold, o mobilizare pentru o Românie (în prezent) cu iz germanic în urechi dar cu gust amar în trăiri. Dan Puric, m-ai dezamăgit cu atitudinea ta de moralist creștin dedicat divinității și habotniciei ortodoxe sau creștine, cum vrei să-i spui, dar clar ești habotnic!

     La discursurile tale impresionante, "înălțătoare" (pe care, uneori, pe alocuri așa le-am considerat), motivaționale, corelate cu inteligența și cultura (cu care singur te-ai înzestrat fiindcă D-zeu nu toarnă cu pâlnia în capul celor care nu pot să asimileze) acumulată până în prezent, trebuie să recunosc că de data aceasta ai gafat incomensurabil, iremediabil, inegalabil. Pentru mine. Și pentru mulți alții. De ce? Pentru că ai strâns în brațe și ai prins în gură "credința" unui prea-fericit pe nume Daniel. Acel prea-fericit care în urma unui research amănunțit și coroborat cu toată viața lui de până în prezent, constați că nu are nici cel mai mic har, nici cea mai mică chemare sau afinitate pentru forța supremă a creștinătății, care în România poartă denumirea de ortodoxism. Dar cum am spus, nu îmi doresc să jignesc divinitatea prin acest personaj fals, teatral, autoritar. Care lucrează incomparabil mai puțin decât un corporatist sau un lucrător cu normă, care are 8000 de RON leafă pe lună și care se plimbă cu merțanu', nu cu tramvaiu'.

     Deci, să revenim! Dan Puric, m-ai dezamăgit prin susținerea ideii și afirmațiile tale cum că acei tineri (da, la oamenii din #colectiv) trebuiau să fie la biserică, să meargă la biserică și nu în club. Eram curioasă să știu dacă vinerea aceea, în 30.10.2015 s-a ținut ceva concert cu muzică bună în biserică, noaptea. E retoric, stai liniștit! Serios... de ce? De ce trebuiau sau trebuie să fie oamenii la biserică? Fără prea multe dogme sau doctrine, fără seminarii religioase și fără pregătire teologică, indivizii de rând știu că (,) credința unui individ e undeva în interior, în suflet și în gând, nu într-un loc opulent, încărcat de aur, icoane pupate de toți, oameni slabi de îngeri și manipulați până la D-zeu și înapoi! Fiecare își poartă serafimii sau îngerii lor ca și pe o aură, pe umăr, în buzunarul de la inimă sau unde se simt ei confortabili.

     Nu știu cum e în lumea ta, Dan Puric. Nu-ți port veșmintele, nu sunt un stand man show, nu mă împart între discursuri moraliste, biserică și scrieri de cărți. Și nici nu știu dacă mi-ar plăcea să fiu în pielea ta. Dar știu că în lumea mea și a multor altora, în lumea aceasta reală, cu evenimente diversificate (între agonie și extaz), cu oameni frumoși sau plini de măști, în acest cotidian există exprimare, socializare, fericire, detașare, contemplare și simț analitic în foarte multe forme: oamenii merg în parc, pescuiesc, vânează, stau pe Facebook (la fel cum faci și tu sau PR-ist-ul tău), escaladează munți sau merg la câte un pub, la un concert (de rock, manele, țigănească etc.). La fel cum preoții merg la biserică, duminica sau cu alte ocazii: nunți, botezuri, spovedanii. Uneori mai au și muncă de teren: sfințiri de mașini, imobile, spații comerciale, lanțuri de aur...

     M-ai dezamăgit, Dan Puric! Fiindcă nu vezi dincolo de bariera duhovnicească, nu accepți libertatea în adevărata ei formă, laitmotivul expunerilor tale este îndemnul oamenilor de a merge la biserică, de a se ruga și de a fi creștini. Dar de ce nu le spui oamenilor că în lumea laică, precum probabil e și în Rai, rugăciunile se spun în liniște, într-un loc smerit pentru ei, nu lângă mulți care se gândesc în timpul slujbei la ce o să facă după ce merg de la biserică. De ce nu le spui că în colțul lor de suflet stă Dumnezeu, că își face prezența prin lucrurile minunate pe care le fac și că nu e musai să meargă la biserică pentru ca divinitatea să-i ia în considerare și pe ei, muritorii! Nu știi decât să-i îndemni să se căiască, să fie umili, supuși și smeriți pentru versetele din Biblie și cum ai mai vrea tu să le spui să fie... Dar de unde știi tu că nu se roagă, că nu sunt cinstiți, darnici și protectivi? Doar pentru simplul fapt că nu-și fac un obicei sau un ritual ca în a șaptea zi din săptămână să meargă sub clopote, între pereți impresionanți ca să-și spele păcatele prin predici și rugăciuni în văzul tuturor?

     Dan Puric, m-ai dezamăgit că prin această afirmare (mai sus exprimată) copy-paste după prea-fericit ai devenit un om suficient, limitat din punct de vedere democratic, banal în gândire, superficial în exprimare și simplist din punct de vedere cultural. Și, în altă ordine de idei, cei care se consideră creștini ar trebui să știe că divinitatea - prin accepțiunea termenului și a simbolisticii pe care o are - nu face trimitere la greșeli, nu face rău...divinitatea tolerează, iartă, "acceptă scuze" (a se citi cu ghilimele).

     Și în fond și la urma urmei, cu ce mama naibii au greșit ființele acelea din #colectiv? Că ascultau un concert rock, că s-au adunat acolo (și după cum am mai spus într-un alt articol, nu pleava societății) la un eveniment muzical, să se mai destindă, să comunice între ei și să ia parte, împreună, la o plăcere comună?

     Dan Puric, știi cu ce m-ai dezamăgit cel mai tare? Că nu ai îndemnat și nu ai susținut tinerii și oamenii în general (mai ales pe aceia care au acuzat, judecat și analizat pe cei din #colectiv ca fiind sataniști și că incendiul a izbucnit când se interpreta melodia "The day we die" și că Dumnezeu i-a "răsplătit") cu convingerea morală că D-zeu nu se achită prin durere și suferință. De asemenea îndeamnă-i pe cei atacatori cu vorbe să învețe engleza, mama ei de limbă! Pentru că titlul melodiei e scos din context și pentru că mesajul piesei era și este: "ziua în care vom renunța, va fi ziua în care murim". Cum nu se poate mai corect! Și eu îmbrățișez acest mesaj! Și cred că mulți alții ca mine. Iar toți acuzatorii ar face bine să învețe să asculte versurile (și să facă abstracție de acusticul formației dacă nu-l tolerează) și să vadă cât de adevărat și de pozitiv e mesajul transmis.

    În concluzie, domnule Dan Puric m-ați dezamăgit profund. Și pe mulți alții care până nu demult obișnuiau să vă urmărească!