Săptămâna trecută de luni până vineri am fost la Timişoara, vechiul oraş al studenţie şi nu numai. Oraşul amintirilor de tot soiul: frumoase, triste, multicolore...Stări de spirit oscilante dar de cele mai multe ori sufletul prindea aripi. Trăiam spiritul tinereţii şi al libertăţii nepătate de grijile maturităţii. Am resimţit adierea clipelor pe care le trăisem cândva. Nimeni nu îmi poate alunga simţămintele, gândurile, intensitatea trăirilor. Mereu aceleaşi senzaţii reînvie la un drum în Timişoara.
Îmi curgea prin vene dorul oraşului, aburul Begăi, neliniştea campusului studenţesc, verdele crud al parcurilor, străzile largi, aerul studenţesc, prietenii, totul! În gând pulsau amintiri legate de cei mai frumoşi ani pe care i-am avut, de cele mai frumoase momente pe care le-am trăit vreodată. M-am regăsit în locurile de altădată, în vorbele unor cunoscuţi, între pereţii Universităţii, în tot ce retrăiam fără să realizez.
Au fost aproape 5 zile de regăsire a libertăţii, acea libertate specifică oraşului pe care îl iubesc. A fost şi a trecut. Va mai fi cu siguranţă.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu