duminică, 29 martie 2015

Discriminarea unui popor

Sa vorbim despre xenofobi și discriminare. Și, să pornim de la premisa că nu există pădure fără uscături. Să știm o treabă.

M-am revoltat și m-am indignat când am văzut filmul – producție englezească de rating și consum CAN-CAN– „The romanians are coming”. Channel 4 a discreditat o nație întreagă crezând că-i invadează românii. Ce să-ți spun! De ce merg românii în Franța, Italia, Spania, Anglia ș.a.m.d.? Motivele sunt arhicunoscute: lispa locurilor de muncă și a motivării financiare, într-o țară în care salariile mizere în RON sunt raporatate la prețuri în EURO, prețuri similare cu cele din Uniunea Europeană, cu diferența că încă folosim lei în loc de euro. Având în vedere că la noi sunt două clase sociale – săraci și bogați – existența săracilor devine un paradox, o chestiune inexplicabilă. Supraviețuirea devine un instinct, o stare de fapt, o inerție.

Ceea ce nu văd, nu vor să vadă sau nu acceptă străinii e că românii fac toate muncile, și cele mai puțin domnoase, elegante sau cu stofă de directori. Românii muncesc într-o țară care devine prosperă sau pentru companii care există în urma muncii lor și care acceptă un salar modest (dar mai semnificativ decât în țara mamă) că doar sunt obișnuiți cu neajunsurile, economiile, concediile care au devenit utopii sau himere. Nu fac mofturi și sunt sârguincioși când vine vorba de un trai mai bun decât „acasă”. O noțiune, un concept, o stare de spirit care se înstrăinează din ce în ce mai des... E adevărat că bârfa, pornografia, scandalul și țiganiada se vinde cel mai bine, fac rating deoarece indiferent de stat, oamenii preferă să consume subiecte mai puțin intelectuale, cu tentă creștină, culturale ș.a.m.d. Atunci, o televiziune cu un rating la apogeu trebuie să se mențină și să furnizeze marfă „de calitate”: minciuni, can-can-uri, cerșetori, violatori, bătăuși, manelisme, țigani, hoți, prostituție etc. Nu sunt interesați să „vândă” sau să promoveze, la un preț derizoriu, o minte iscusită, un străin din țara lor, care trăiește onorabil, s-a integrat perfect într-un sistem monarhic, care plătește taxe la fel ca și oricare britanic, care studiază la o universitate de renume fiindcă are potențial intelectual, care aduce profit, care construiește zgârie nori, mătură strazi, e manager, infirmier, care... și mai care...

În altă ordine de idei, englezii nu sunt cei mai civilizați, corecți, curați și stimabili oameni din Europa sau din lume. După serviciu merg direct la pub, se îmbată ca porcii, nu cu o anumită ocazie, ci cu regularitate, ca și un dat firesc. Femeile la fel, fără candoarea, delicatețea și eleganța unei femei. Și aici nu vorbim doar despre decența hainelor purtate și nici faptul că româncele ar fi toate niște mironosițe, cinstite ș.a.m.d. Casa englezilor este jegoasă... la propriu! Și asta din experiență proprie și din spusele prietenilor. Se cred foarte deștepți, emancipați, competenți. De aceea străinii le fac munca, în foarte multe domenii. Au și ei arhetipul de leneveală acută, de lipsă totală de muncă, printr-un telefon de genul „calling in sick” când, de fapt sunt prea mahmuri sau inapți pentru orice fel de activitate. Au hoții lor, drogații, retardații, tatuații și curvele lor. Au prostituate la fel de low level ca și ale noastre, adică nu sunt toate dame de companie. Și, ca și o paranteză, trebuie să recunoaștem că femeile englezoaice sunt mult mai urâte decât româncele noastre. Dar asta e altă mâncare de pește, nu face parte din comportamentul, atitudinea și percepția unei nații. Sau poate că da. Poate că sunt niște frustrate care urăsc femeile frumoase tocmai pentru că au prioritate în multe situații, anumite uși se deschid mai repede. Dar, să revenim la oile noastre. Adolescenții sunt mult prea tupeiști, de o bat-jocorie ieșită din comun fiindcă își cunosc drepturile. Mizează pe faptul că nu ai voie să cerți, să agresezi, să jignești sau să vorbești răspicat la un mucos sau la o puștoaică la care îi clocotește hormonii. Indiferent de nație, la toți tinerii le umblă fluturi prin stomac, dar unii mai păstrează din decența specifică vârstei. Foarte bine: nu-l mustra verbal (tu ca mamă) indiferent de ce face, ce-ți spune sau cum se comportă; o să crească adult, va intenționa să-ți fure tot, să-ți cârpească o bătaie, să-ți dea în cap, iar tu, foarte calmă și senină să-l întrebi: ești sigur că vrei să faci asta? Sunt rasiști, chiar dacă uneori se prefac că te acceptă. Vobesc calm și frumos, dar mulți te-ar ucide cu privirea. Se simt invadați și nu suportă nici o nație. Cu indienii e altă poveste. Astea sunt câteva caracteristici, dar nu înseamnă că toată gloata de englezi e la indigo. Nu înseamnă că în Marea Britanie, englezii genuine sunt toți retardați, puturoși sau nespălați. Englezoii ăi mai spurcați și televiziunile lor adoră să ne prezinte la pachet, ca un tot unitar, fiind o nație de hoți, țigani și cerșetori. Nu le face plăcere să individualizeze, să exemplifice un caz aparte. Suntem toți așa, la grămadă. Știm și noi că avem țigani, cerșetori, dintr-ăia cu fofârlica, vagabonzi, bișnițari și categoria alba-neagra.

Dar dacă tot neamul nostru este denigrat și distrus de ostilitatea britanică, de ce mama naibii și-a luat prințul Charles casă în România, în Breb, județul Maramureș si prin alte județe ale țării? N-aș crede că numai de dragul peisajului, că nu e chiar așa unic în lume. Munți, dealuri, câmpii, căpițe cu fân, baloți de paie, livezi de pomi fructiferi există și în alte țări. E vorba de tradiție, arhaism, dicrepanță majoră de civilizație și cultură raportată la postmodenismul existent în Anglia, oameni cumsecade, tradiții specifice locului și multe altele.

Pe alocuri, englezii sunt ca vascul: cresc și se dezvoltă pe munca altora și pe străinii care-i „invadează” în construcții, munca în producție, medicină, universitate etc. Da, recunoaștem. Anglia e plină de cultură, istorie și civilizație, deși nu au făcut-o independent. Capitala e cosmopolită, impresionantă, impunătoare și destul de murdară. Dar asta e altă discuție.

Câți dintre ei știu sau știau de România înainte ca „The romanians are coming" sa fie difuzat? OK. Nici în România majoritatea n-au auzit de Shakespeare, Charles Darwin, Henry al VIII-lea, Charlie Chaplin, Virginia Woolf, Charles Dickens, Isaac Newton și mulți alții. La noi, despre aceste personalități se învață la școală, până la finalizarea liceului. Însă la englezi, câți știu de Brâncuși, Nadia Comăneci, Ceaușescu, Țepeș, Henri Coandă, Brâncoveanu, Enescu, Iuliu Maniu, Eminescu, Țuțea, Coposu, Vlaicu, Poenaru și mulți alții. Sunt convinsă că raportul și proporția cunoștințelor diferă de la cer la pământ. Apoi, dintre toate națiile (nevorbitoare de engleză) românii sunt printre primii care vorbesc cel mai corect limba engleză cel puțin din punct de vedere al pronunției. S-a făcut o statistică în acest sens. Asta așa, ca fapt divers, că suntem mai cosmopoliți decât englezii, că ei nu ar avea dorința să învețe limba română. Ce să facă cu ea, la ce să-i ajute? Ca și cultură generală, nu se merită efortul.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu