Sufletul e în purgatoriul amintirilor

O stare de spirit străină, un moment de euforie deplină, un amalgam de sentimente în acelaşi timp...

Nu-mi aduc acum aminte cine a spus: "Anumite gânduri sunt rugăciuni. Sunt clipe în care, oricum ar sta trupul, sufletul e în genunchi" dar, la mine, în prezent starea de spirit se canonizează. Sufletul e în purgatoriul amintirilor, iar din colecţia anilor se deliberează un răspuns... Un răspuns pe care îl aştept de multă vreme.

Anafura împărtăşaniei e îmbibată de gustul dulce al iubirii necondiţionate, al regăsirii E-ului în cel de lângă tine, al fericirii depline. Sufletul e substanţa, e conţinutul unui ambalaj protectiv, acel trup care îmbracă spiritualitatea oricărui moment. A-ţi vedea reflexia în celălalt, e unul dintre cele mai plăcute sentimente. Iar, sufletul din genunchi întinde mâna şi cere un răspuns: sunt suficient de bun pentru cel care sunt... mai mult decât un om?

Trupul e în picioare, sufletul e în genunchi. Nu se roagă, doar aşteaptă un răspuns...