În căutarea unui motiv pentru a mă ridica în picioare

Mergând pe stradă mă agăţ de chipul oamenilor care poartă cu ei masca de vise. Pe chipul lor stau camuflate imagini cu viaţa pe care şi-ar dori să o aibă. Mă agăţ de imaginea acestor oameni în speranţa că ei îmi pot îndeplini visul. Dar trec grăbiţi pe langă mine.

Sunt în căutarea unui motiv care să mă ambiţioneze să merg mai departe. Sunt în căutarea unui sens al vieţii, pe care l-am pierdut de câteva zile. Am pierdut sensul printre hartii, proiecte, oameni indiferenti (care nu dau doi bani pe sentimentele tale), muncă, birou şi casă. Nu-mi găsesc pacea interioară pentru că ceva se destramă in mine. Se deşiră şi se pierd pe undeva acele momente care - cândva - mă făceau fericită. Am ajuns în acel stadiu în care nu mai am chef de nimic, nu mă stimulează nimeni, nu mă regăsesc în nici un lucru pe care îl făceam până acum. Asta pentru că mi s-a tăiat elanul. Pentru că unii sunt prea încăpăţânaţi să spună un cuvânt. Port amintiri şi duc doruri cu mine în fiecare zi. Au devenit grele şi abia dacă le mai pot ţine. Şi degeaba fac curat pe noptiera sufletului. Nu pot şterge cu buretele lucrurile care imi plac şi care imi lipsesc. Sunt absente cărţile care încă le citesc şi care încă încerc să le înţeleg.

Problema e veşnic aceiaşi: am prea multe aşteptări de la mine şi de la ceilalţi. Am prea multă încredere în unele persoane la care ţin şi sunt prea naivă. Nu-mi dau seama cum am ajuns să mă îngrop într-o stare de spirit mai mult decât penibilă. Sunt in standby. Reconstituiesc în minte toate lucrurile din ultima vreme. Le pun cap la cap şi totuşi ceva nu se leagă. Nu exista un sens şi nici un fir logic în toată harababura aceasta de vis fisurat.

Sunt singura vinovată de starea pe care o am. Data viitoare ca şi mod de precauţie nu o să mai cred în nimic, în nimeni, în vorbe spuse fără rost, în lucruri sau oameni cărora le e totuna dacă e "da" sau "ba". Poate că e mai bine să mă doară şi pe mine în cot de toţi şi de toate. Dar nu pot, chiar dacă alţii reuşesc. Intensitatea, maniera şi pasiunea cu care trăim diferă de la individ la individ. Prin urmare, un lucru care îl afectează pe o persoană, poate fi o banalitate pentru altcineva. Iar o banalitate pentru un individ poate fi o supărare pentru cineva.