Uneori am capacitatea de a mă diviza, de a mă compune din trei euri diferite in acelaşi moment. Stau la birou şi de fapt sunt o singură persoană în trei ipostaze.
Eul impunător şi uşor agresiv, cu chipul posac şi frustrat de toată mizeria cotidiană. În această ipostază sunt reticentă şi încăpăţânată, acidă şi pusă pe ceartă.
Apoi eul visător şi naiv, cu ochii goi şi mintea hoinărind prin alte locuri. Astfel sunt idealistă şi ruptă de realitate, pregătind în mine incantaţii şi ritualuri menite să contureze tot ce-mi imaginez.
Şi într-un final eul ambiţios şi binedispus. În astfel de momente sunt realistă şi totodată optimistă tocmai pentru a sfida eul scârbit.
Şi când eurile se întrepătrund iese la iveală o persoană cu bune şi rele, care uneori nu ştie ce vrea şi alteori e prea hotărâtă însă cedează din cauza fricii de eşec. Şi pe scaunul de la birou se aşează ca un semn de întrebare acea persoană care ar mişca munţii din loc, însă nu ştie de unde să înceapă. Şi coloana vertebrală ca un semn de exclamare stă rezemată de spătarul scaunului care suportă toată greutatea gândurilor.
marți, 2 noiembrie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu