sâmbătă, 18 iulie 2009

Din suflet

N-am avut niciodată timp pentru “te iubesc-uri” fireşti şi îndreptăţite să existe. Nu! Nu am avut vreme pentru a spune cel mai mare “te iubesc” şi am să dedic acest spaţiu mentorului şi tutorelui meu cu ajutorul căruia azi exist. Te iubesc doar pentru că eşti aşa cum vrei să fi, pentru felul în care mă atenţionezi că nu merg pe stradă ca o domnişoară, ci mereu grabită, cu paşii mari şi deşi. Te iubesc pentru faptul că mă avertizezi când râd zgomotos în public şi când îmi dau seama, mă ruşinez subit, uneori cu contraste faciale. Te ador când adormi la televizor - după o lungă zi de muncă - la emisiunile tale preferate pe teme politice. Atunci când eşti iritant de calm în situaţii tensionate şi aparent abordezi problemele cu indiferenţă. Când te enervezi la volan din cauza unui cocălar de trafic, când ţi se înnoadă şireturile de la pantofi şi te miri cum ai reuşit să faci asta, când te exprimi cu pasiune despre ziua care tocmai s-a terminat. Te iubesc pentru faptul că la orice discuţie ai de spus un banc pe tematica respectivă; pentru dimineţile în care te trezeşti morocănos fiindcă nu ţi-ai împlinit somnul şi abia aştepţi să îţi savurezi cafeaua. Pentru că ai răbdare cu toţi, multă imaginaţie şi bunadispunere. Te ador că eşti constant în sentimente, că spui glume, râzi des şi eşti vesel de cele mai multe ori. Te iubesc pentru tot ce faci şi până şi atunci când sunt nervoasă pe tine, îmi trece repede. Pentru sfaturile pe care mi le dai, pentru felul în care visezi cu ochii deschişi şi crezi că lumea e bună - te apreciez în fiecare zi la fel de mult. Te iubesc când mă contrazici cu toate că uneori ştii că nu ai deloc dreptate; pentru felul în care îmi vorbeşti, pentru faptul că îţi seamăn, pentru că îmi suporţi mofturile şi toanele de femeie dificilă şi uneori frustrată, pentru toate acestea la un loc. Pentru momentele grele în care m-ai sprijinit şi mi-ai fost alături, pentru faptul că ai încredere în mine, pentru discuţiile purtate împreună la un ceai şi la o ţigară, pentru mania ta de a face Sudoku şi rebus seara şi dimineaţa; pentru faptul că eşti un şofer bun, că eşti cărunt şi îţi stă bine, pentru că eşti omul pe care l-am putut întreba orice şi care a ştiut să-mi răspundă întotdeauna, pentru că ştii literatură şi nu numai. Pentru faptul că eşti puternic şi nu te macini din fleacuri, pentru că nu porţi ghiuluri şi nu ai tatuaje din armată, că nu renunţi până nu îţi reuşeşte ceva, pentru că îmi doreşti tot binele din lume. Sunt mândră ca sunt fiica ta şi pentru asta te iubesc tată!

3 comentarii:

  1. Foarte frumos. Felicitari pentru cuvintele exprimate cu atata profunzime. M-au miscat pozitiv. Sunt ferm convins ca si tatal tau e mandru de fiica sa si ca va fi astfel mereu.

    Are de ce... Sunt sigur ca el stie mai bine.

    P.S.

    RăspundețiȘtergere
  2. Vai Anonim-ule, da cere-o data pe Nina de nevasta. Ca vad cum simpatia creste tot mai mult dupa fiecare postare. Oricum TATA SOVRE e COOL.

    RăspundețiȘtergere
  3. Exista mai multe feluri de simpatie si de apreciere, exemplificata prin grade de comparatie...

    RăspundețiȘtergere