Adrenalină la superlativ

Azi prefer să fiu propriul meu defect, acela de a fi eu în toate împrejurările. Îmi cunosc, accept şi chiar încurajez defectele care mă alcătuiesc – de a spune exact ce simt şi verde-n faţă tuturor - absolut tot ce mă taie capul. A fi atât de sincer şi direct, uneori nu e tocmai indicat, însă nu am acum timp să-mi inhib pornirile vulcanice de a mă exprima în voie. Mocnesc (preţ de câteva secunde) ca un muc de ţigară pentru a accentua ultimele refulări. Îmi trepidează sufletul de la atâtea stări contradictorii, de la unele sentimente ciudate la altele nobile. Dacă aş lucra la o firmă de salubritate, eu aş fi femeia de serviciu care îmi spală sufletul de încordările acumulate şi apoi mi-aş lustrui aşteptările prea măreţe pe care le am de la cei cu care interacţionez. E atât de plăcut să-mi ung sufletul cu toate soluţiile şi alifiile posibile pentru orice tresărire interioară. Vreau o schimbare majoră şi o caut în mine numai că nu reuşesc să o găsesc. Nu am facut suficientă curăţenie şi nu mi-am scos de la naftalina hainele prea groase care mă acoperă. Mă duc acum la amanet să-mi las încrederea – că toate se vor aşeza pe un făgaş normal în viitorul apropiat. Între timp m-am întalnit cu Liberul Arbitru şi mi-a cerut un preţ pe care acum nu pot să-l plătesc. E prea scump domle’ să-ţi laşi speranţele la amanet atâta vreme cât nu eşti sigur pentru cât timp vrei să fie împrumutate. În contract nu era stipulată o clauză temporală, aşa că am renunţat şi m-am decis să închid uşa după mine când am părăsit instituţia Faith. Feeling-urile mele nu sunt de cumpărat sau de închiriat ca la o videotecă în caz că unii nu ştiau asta. Îmi sunt fidelă pentru că îmi place să cotrobăi în cărţile de pe rafturile sentimentelor mele profunde. Fiecare roman din mine e scris cu precizie, semnat pe prima pagină şi datat cu exactitate. Răsfoiesc filă cu filă până ajung la deznodământ şi apoi deschid următoarea carte. Mă absorb de energie şi izbucnesc ca un vulcan iar lava mea se prelinge asupra celora pe care reuşesc să îi molipsesc (involuntar) cu binedispunere. Nu ştiu exact ce am azi sau de ce boală sufăr, dar n-am astâmpăr şi îmi vine să fac o mie de lucruri de-o dată. Zâmbesc pe stradă fără un motiv exact şi am impresia că lumea mă crede nebună. Să mă creadă, că doar fericirea mea spontană nu e de explicat sau de înţeles. Nu am nici explicaţii pentru această exaltare ce se revarsă în exterior. Azi n-am făcut nici exces de Cola să am măcar o scuză că energia mi s-ar trage de la suc... N-am consumat nici cafea în mod abuziv sau energizante ca să explic apogeul adrenalinei. Azi sunt vulcanică şi atât!