luni, 29 iunie 2009

Interpretare greşită la adresa mea

Cei care mă cunosc de mult timp şi destul de bine ştiu că sunt o fire sociabilă, comunicativă şi prietenoasă. Nu am duşmani (cel puţin din sesizările mele şi a felului în care îmi decurge viaţa), nu sunt certată cu nimeni şi nu port pică pe nimeni la fel cum nu cunosc pe nimeni care să poarte râcă la adresa persoanei mele. Doar pentru că odată, cândva, în urma cu 4 ani buni mi-am dorit să se întoarcă roata pentru cineva care m-a facut să sufăr la momentul respectiv, asta nu înseamnă ostilitate din partea mea. Nu am gândit niciodată să îi meargă rău sau să nu fie fericită persona respectivă ci doar vroiam ca roata să alunece pentru a percepe în mod egal suferinţa prin care eu am trecut. Niciodată nu mi-a trecut prin gând, nici măcar fugitiv să îi fac ceva rău, să judec după atitudinile comise, să-i doresc ceva negativ ci din contră! Din prea multă iubire (ca la 19 ani) îi doream să se maturizeze o dată cu timpul şi să reuşească să-şi îndeplinească toate dorinţele. Şi acum să fac asocierea şocantă de care mi-a fost dat să am parte. La momentul actual, persoana în cauză crede că eu l-am blestemat sau ceva în genul acesta. Mi-e atât de greu să cred că cineva (de altfel e singurul om din lume) e în stare să gândească asta despre mine, dat fiind faptul că mă cunoaşte ce fel de om sunt. E de-a dreptul inadmisibil să accept o asemenea percepţie eronată despre mine şi e prima dată când mi se spune asta, chiar dacă a fost într-un mod indirect. Faptul că individul în cauză nu reuşeşte să îşi facă o relaţie stabilă sau să aibă o viaţă personală împlinită nu ţine de mine, nici pe departe. Poate că l-a blestemat altcineva şi totul se răsfrânge asupra lui ca o avalanşă de deziluzii şi dezamăgiri. Dacă e să facă o introspecţie sau o retrospectivă şi-ar putea da seama de unde provine "blestemul" şi poate că ştie foarte bine. Nu am nici un amestec (şi îi spun asta aici, în mod direct) cu faptul că el nu îşi consolidează o relaţie pe care şi-o doreşte şi de care să nu se plictisească repede. Vreau să ştie (chiar dacă e să afle pe această cale) că eu nu îi vreau nici răul, că nu îl critic şi nu îl judec pentru felul în care priveşte lucrurile. Vreau să fie fericit şi împlinit în cât mai multe privinţe şi să nu uite sau să creadă că eu mă complac în lucruri josnice, care ţin de blesteme sau alte aspecte din acest domeniu. Nu mă preocupă gândurile negative în legătură cu el ca persoană şi nici nu acumulez cuvinte urâte la adresa lui şi asta ar trebui să ştie! Cât despre alte chestii gen "you are not my type" le sesizezi de la început, nu după o anumită perioadă. Îţi place sau nu din prima, vrei o persoană sau nu o vrei, e limpede ca apa de ploaie. Brusc, subit şi dintr-o dată nu poţi conluziona că o persoană nu e pentru tine având în vedere faptul că o cunoşti de o bucată bună de vreme. Toate lucrurile se învaţă. Faptul că pentru "incepători" o viaţă amoroasă trebuie să se înveţe şi să se practice nu înseamnă că data viitoare lucrurile nu vor decurge mai bine; nu poate fi perfect din prima. Dacă primele dăţi nu sunt aşa cum îţi doreşti sau îţi imaginezi e datorită faptului că nu ai experienţă în domeniu şi activitatea poate creşte în intensitate direct proporţional cu practica. Din lipsă de răbdare cu cel de alături (indiferent din ce punct de vedere) se generează o stare de neîmplinire şi insatisfacţie. Lucrurile în orice relaţie durabilă sau sortită eşecului, cresc gradat şi în funcţie de nivelul de implicare alături de contribuţia şi aportul din relaţie la momentul respectiv. Rutina şi plictiseala se instalează repede tocmai pentru că nu se oferă timp din partea partenerului pentru a-l cunoaşte şi a-l accepta în maniera în care el e dispus să se dezvolte (atât din punct de vedere senzual, emoţional cât şi din perspectiva unei lecţii de viaţă). Considerând că unul dintre parteneri nu s-a descurcat la un moment dat într-o anumită privinţă, asta nu înseamnă că aşa va fi şi peste o lună de exemplu. Pofta vine mâncând, deci prin experienţă, relaţia poate ajunge la cote înalte din orice punct de vedere dacă există un nivel înalt de hotărâre, încredere şi deschidere spre învăţare a tot ce ţine de cuplu. Efectiv unii ajung la concluzia că nu există compatibilitate între ei nu datorită faptului că sunt diferiţi ci datorită faptului că nu te-ai descurcat într-o privinţă în măsura aşteptărilor partenerului. So... come on, tell him who am I because he doesn't really know!

8 comentarii:

  1. Ninuk, tu sa fi rea mai ales cu persoane pe care le-ai iubit, mi-am dat seama cand ai zis de iubire la 19 ani? Nu stiu despre cine vorbesti tu acilea, dar oricine e, nu te stie deloc daca crede ca ai putea blestema. Esti prea inocenta ca sa faci sau sa vrei rau mai Ninuk in special pentru cei la care ţi sau ai ţinut. mai are de invatat cum esti tu, numa ca nu cred ca mai are timp pentru asta :d nici macar nu are rost sa te gandesti

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu mă gândesc ci am fost revoltată pe modul în care mi s-a insuflat indirect că l-aş fi putut blestema (tocmai de către el). Nimeni (în afară de cei care cunosc trecutul meu) nu ştie despre cine vorbesc eu aici - nu era corect să dau nume sau să menţionez alte aspecte. Cert e că, prietenii vechi ştiu despre ce spun eu aici!

    RăspundețiȘtergere
  3. ciao Nina. io te ştiu din liceu si pana sa mergem la facultate timp de 4 ani ne-am inteles bine. am intrat sa iti las un comentariu ca la cata publicitate i-ai facut pe mess acestui post nu m-am putut abtine. presupun de cine vorbesti si la cat ai fost de dezamagita in trecut nu merita sa dai importanta celor care spun sau lasa de inteles astfel de chestii. io te stiu ca esti pasionala in tot ce faci si pesimista cum esti tot nu vrei rau la altii. mah io cred ca tu ai fost blestemata sa ai parte numa de astia care nu vad bine. bafta pentru blog si tine-o tot asa ca te descurci

    RăspundețiȘtergere
  4. Salut Cris, dacă e vorba de fosta colegă de clasa din liceu! Mă bucur că sunteţi prompţi cu mesajele, asta denotă că există oameni şi prieteni vechi care mă citesc. Da, am făcut "publicitate" (cum îi spui tu) cu această postare tocmai pentru că am fost revoltată. Nu sunt nici suparată, nici dezamăgită ci pur şi simplu revoltată. Nu ştiu despre cine crezi tu că e vorba, dar e complet irelevant. Era oricum un moment prielnic pentru o postare, mai ales în situaţiile în care m-au părăsit muzele :))

    RăspundețiȘtergere
  5. nu-l stiu eu pe tovarasul asta da si de mi-ar fi pretin nu i-as da dreptate. poate beau odata bere cu el sa vad eu ce poate omu muncii si de O.K. sa te enervezi pe el

    RăspundețiȘtergere
  6. Ooo, nu te-ai obisnuit inca ca lumea e rea si tu mai stai sa asculti de ei. Ti-am mai zis eu sa nu pui tot la suflet ca te vei distruge. Mai bine ignora cu desavarsire pe cei care fac astfel de afirmatii despre tine sau care macar le gandesc fie si la modul indirect cum ziceai mai sus. Creato fi desteapta si nu omite sfaturile prietenilor tai care te stiu exact cum esti. Pe EL lasa-l sa creada ce vrea, cum si cat doreste ca doar mai mult de atat se pare ca nu stie. See ya soon baby

    RăspundețiȘtergere
  7. Nu mai ascult eu de lume de-o bucată bună de vreme şi chiar nu mai pun la suflet discrepanţe şi fleacuri puerile. După cum spuneam era vorba de revoltă şi nimic mai mult. De mine să creadă lumea ce-o vrea, eu una mustrări de conştiinţă nu am şi nici nu voi avea. Mă simt bine în pielea mea în momentul de faţă...

    RăspundețiȘtergere
  8. Asa sunt barbatii: cand nu le merge lor bine inseamna ca sunt femeile de vina si au impresia ca sunt blestemati. Prea imaturi sa isi dea seama unde gresesc cu adevarat, iar cand realizeaza ce persoana au pierdut de langa ei atunci le pare rau. Ei insisi se blesteama prin comportamentul lor si nimeni nu poarta vina propriilor lor consecinte.

    RăspundețiȘtergere