Singură şi rece

Clipe risipite-n scoici şi nisip
Gânduri rătăcite-n cerul de gheaţă
Un surâs enigmatic aţintit în văzduh
Şi-o tăcere tainică simt că mă cheamă

E oare atât de crunt
Să-mi sorb cupa cu otravă?
E firesc acum că sunt
Scânteia din fierbintea lavă?

Soarele amarnic se stinge
Amurgul îşi cheamă lin tăcerea
Apusul e roşu de sânge
Sufletul meu îşi ascunde durerea

Lumina zilei de mâine
Chemarea mută a singurătăţii
E văpaia chinului din mine
Ce-mi răsfaţă calea sorţii