Oboseala bat-o vina!

Sunt un zombi locomotor. De la atâta oboseală încep să delirez din amintiri fugare şi răzleţe. Recompun secvenţe şi mă amuz pe seama celor întâmplate de-a lungul anilor care au trecut. Studenţie - căminul existenţei mele efemere, viaţă personală, joburi mărunte, nopţi albe (proiecte, sesiuni de învăţări sau chefuri universitare) aidoma unor năluci. Reconstituiesc fiecare moment cu cea mai profundă luciditate şi îl simt din nou ca şi cum ar fi prezent. Vibrez şi îmi pulsează inima cu atâta tărie de parcă aş fi pregătită să mă exteriorizez din nou pentru a scoate la iveală spiritul ludic, pentru a râde din nou cu poftă alături de cei care mă completau în drumul iniţiatic. Oameni care mi-au deschis uşi, persoane care mi-au oferit sfaturi în situaţii limită, colegi care m-au sprijinit în luarea unor decizii majore, persoane care m-au îndrumat să-mi călăuzesc paşii, prieteni care mi-au oferit un umăr pe care să plâng atunci când aveam nevoie şi care erau mereu "prezenţi". Schiţez aici senzaţii inconfunadabile cu care nu mă voi mai întâlni niciodată. Oboseala acută precede o stare de melancolie accentuată până la extrem, cu lacrimi de fericire şi zâmbete de bucurie. Sunt prea mecanizată pentru a putea adormi, sunt de-a dreptul un robot a cărui telecomandă s-a stricat şi a cărui baterii nu se descarcă atunci când mi-aş dori. Am nevoie de încă o noapte de gânduri pentru a le devaloriza ştiind că nu mai sunt compatibile cu ceea ce sunt eu şi ce simt la ora actuală. Gândurile mele se contrazic cu propria-mi persoană şi asta mă cam epuizează peste măsura voinţei mele. Nu-mi dau pace până nu se concretizează o explicaţie care să soluţioneze starea de spirit. Un gest, un motiv relativ plauzibil, o vorbă sau o privire de cele mai multe ori rezolvă o stare conflictuală sau pur şi simplu o stare neînţeleasă. O adiere de vânt poate purta poveşti neştiute de nimeni, un sentiment profund te poate înălţa la cer, o angoasă te poate distruge încet dar sigur, o tăcere tainică te face să inţelegi multe fără să cunoşti vreodată adevăratul motiv pentru care s-a ajuns la tăcere. Când eşti obosit şi nu poţi să adormi, ai timp să te gândeşti la toate...